Mai precis, Thaci (alături de 10 colaboratori) este acuzat de „crimă, dispariţii forţate de persoane, persecuţii şi torturi“, aşa cum se arată în documentul publicat de tribunalul care îşi are sediul la Haga. În acest moment, „un judecător al curţii examinează actul de acuzare pentru a decide dacă este cazul să confirme acuzaţiile", procedură care s-ar putea încheia prin inculparea lui Thaci care, fiind în SUA pentru o întâlnire cu omologul sârb, şi-a întrerupt de urgenţă vizita, avionul său urmând să ajungă joi în Kosovo.

Tribunalul special pentru Kosovo a fost instituit în 2015 şi are misiunea de a ancheta crimele de care sunt acuzate miliţiile albaneze UCK în primul rând împotriva sârbilor, dar şi a ţiganilor şi împotriva cetăţenilor albanezi din opoziţie. Foarte important de menţionat că, alături de Thaci, actul de acuzare îl menţionează şi pe Kadri Veseli (foto jos) fostul şef al serviciilor de informaţii din UCK şi actualmente eminent om politic, preşedinte al Partidului democratic din Kosovo.

FOTO EPA EFE

De ce „lovitură de teatru“? Pentru că nimeni nu poate garanta ce amintiri ies la suprafaţă. Pot fi foarte urâte, tragice şi complicate, cu posibilitatea directă de a face să revină sub lumina reflectoarelor acuzaţii de demult pe care toate lumea le credea definitiv uitate, atât de mare a fost atunci (şi părea că va rămâne) presiunea occidentalilor în general şi americanilor în special în favoarea prietenilor şi aliaţilor kosovari, prezentaţi oriunde drept eroi ai luptei pentru adevăr şi libertate, luptând cu atât curaj împotriva unor monştri ieşiţi din tenebrele comunismului, tip Miloşevici şi Mladici.

Ce-a putea să iasă? Lucruri la limita imaginaţiei, le-am auzit în vremea războiului când eram corespondent acreditat la NATO şi plecam des în zonele de luptă din fosta Iugoslavie, erau zvonuri imposibil de verificat, apoi se discutau în diverse săli de presă de la Bruxelles, erau repetate la conferinţa de la Rambouillet în care toată lumea era presată să facă pace, le-am auzit şi m-am înfiorat când le-am văzut nominalizate în celebrul Raport al lui Dick Marty la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

Atunci, în ianuarie 2011, a fost audiat acest raport şi a fost adoptată o Rezoluţie care cerea exact ceea ce începe la modul serios de-abia acum: deschiderea unor anchete internaţionale şi de către autorităţile albaneze în ce priveşte acuzaţiile de acte criminale comise în timpul conflictului din Kosovo, totul bazat pe „numeroasele indicii“ conform cărora unor deţinuţi aflaţi pe teritoriul albanez li s-ar fi extirpat organe care au fost transportate în străinătate pentru a fi folosite în transplanturi ilegale. Context în care s-a mai cerut deschiderea unor anchete care să meargă pe urma unor informaţii considerate credibile de către procurorul Dick Marty privind existenţa şi funcţionarea unor închisori secrete aflata sub controlul Armatei de Eliberare din Kosovo (UCK), precum şi asupra dispariţiilor legate de războiul din Kosovo, dar şi asupra „înţelegerilor, adesea denunţate public, între cercurile mafiote şi oamenii politici“.

Fireşte, au existat dezbateri dure, au participat tenorii politici din mai multe ţări membre. Cred că nu vă miră că nimeni de la noi nu s-a obosit să spună ceva. Şi totuşi, pe bani foarte buni de diurnă şi cazare, România îşi trimisese ce avea mai bun ca politicieni în „zona externelor“: Pop Liviu Marian (preşedinte), Tit-Liviu Brăiloiu, Iulian Bulai, Titus Corlăţean, Alina-Ştefania Gorghiu, Korodi Attila, Pleşoianu Liviu, Cezar Preda, Ionuţ-Marian Stroe, Adriana Diana Tuşa, Riceard Viorel Badea, Benko Eriko, Cozma Corneliu-Mugurel, Dumitrescu Cristian Sorin, Nicolae Andrei, Popa Ion. În tăcerea lor, aveţi aici ce-au spus ceilalţi.

Tribunalul oficial denumit The Kosovo Specialist Chamber and Special Prosecutor's Office a fost constituit în 2016 ca tribunal din Kosovo, dar care lucrează în Olanda. Se conformează legislaţiei din Kosovo, dar primeşte fondurile de la Uniunea Europeană şi are în componenţa sa judecători şi procurori de înalt prestigiu din întreaga lume.

Parţial pe baza celor consemnate în raportul lui Dick Marty, procurorii de la Special Investigative Task Force din cadrul Misiunii UE din Kosovo au ajuns la concluzia că există suficiente dovezi convingătoare pentru începerea urmăririi pentru „crime de război, crime împotriva umanităţii, ca şi crime împotriva Kosovo însuşi“. Puteţi accesa aici întregul document, consemnare a unei realităţi teribile pe care doar cei care au fost acolo în perioada respectivă o pot recunoaşte în întreaga sa atrocitate de război civil exacerbat şi pe motive interconfesionale.

Crearea acestui tip de tribunal specializat este consecinţa directă a eşecurilor în serie înregistrate de Curtea Penală Internaţională care, cu foarte puţine excepţii, a dat sentinţe de achitare pentru toţi cei judecaţi, mai ales fostul prim-ministru Ramush Hradinaj, fost şef militar important. Când au ajuns în faţa tribunalului, numeroşi martori au retractat depoziţii scrise. Haradinaj a fost din nou audiat în iulie 2019, de data asta de noua curte specializată, ceea ce l-a făcut să-şi dea demisia din funcţia de prim-ministru.

Să vedem ce va decide judecătorul de la Haga şi, în funcţie de asta, care va fi soarta tratatului de pace care se negociază cu atâta greutate între Kosovo şi Serbia. De data asta, Serbia beneficiază însă de un avantaj tactic care i-ar putea permite să impună condiţii mai dure părţii kosovare.

Americanii ce vor face? Căci, în caz de inculpare oficială, Thaci ar putea să-şi monteze o apărare complexă şi în care să apară multe episoade stranii, legate, cum zic diverse legende urbane, de componenţa reţelelor de trafic de organe, destinaţia pachetelor şi eventual lista clinicilor unde se efectuau operaţiile în mare urgenţă, locaţii terestre sau faimoasele „spitale pe navele Olandezului Zburător“ care pluteau, deloc în derivă, în apele protejate de diverse nave militare în imensul haos din jurul Balcanilor. Se spune, zic aceleaşi legende urbane, că ar putea să dea ceva amănunte foarte precise despre traficul secundar (arme, muniţii, carne vie, droguri) preluat de mafia albaneză şi operat de unităţi specializate din fosta UCK.

Mizele se extinde cu mult dincolo de această linie de suprafaţă, oricât ar părea de spectaculoasă tocmai pentru că e secretul lui Polichinelle că a fost incredibil de generoasă sursă de îmbogăţire pentru mafia europeană şi cele asociate ei, pentru politicienii din Kosovo, Albania şi toate ţările din Balcani. Miza fundamentală este de a vedea dacă:

  1.  judecătorul de la Haga chiar va avea curajul să confirme capetele de acuzare
  2. în caz că da, care va fi linia de apărare pe care o vor adopta Thaci şi grupul său
  3. şi, cel mai important decât toate, cât va vrea să vorbească, despre ce afaceri şi despre ce oameni politici şi protecţii care au făcut ca atât de mult timp "problema Kosovo" să fie absolut intangibilă, de la cea americană la cea a unor state occidentale, de la protecţiile, sprijinul şi ajutorul de toate felurile primit de la Turcia şi Arabia Saudită etc.  

Thaci este cheia care poate roti mecanismul explozibil cu care să detoneze nu numai Balcanii. Americanii îşi vor apăra necondiţionat aliatul? În noiembrie anul trecut, Thaci îi cerea lui Pompeo să determine o luare de poziţie fermă a SUA pentru schimbarea mandatului tribunalului special şi a locaţiei sale. Dar Pompeo răspunde ferm. Aveţi aici textul original al scrisorii în care Thaci este avertizat că, dimpotrivă, SUA sprijină mandatul tribunalului şi-l avertizează asupra consecinţelor continuării actelor de blocare a justiţiei internaţionale.

Thaci este lăsat singur de aliaţii americani care au acum alte treburi urgente de făcut şi îşi văd de propriile lor priorităţi care s-ar putea să aibă puţin în comun cu susţinerea necondiţionată a unui stat musulman acum când, peste câteva zile, vor trebui să susţină - de data asta, cu toate forţele - iniţierea anexării definitive de către Israel a teritoriilor cucerite în urma războiului din 1967.

Dar ce ne facem dacă Thaci începe cu adevărat să vorbească? Sunt oare pregătite America, lovită de conflicte interne, UE şi NATO să facă faţă unei alte conflagraţii balcanice pornite din dorinţa de răzbunare, intoleranţa revenită la cote maxime şi reintrarea în conflict interetnic cu posibilitatea de internaţionalizare? Nu cred, iar asta este lucrul cel mai de speriat.

Oricum, este proba că nimeni n-a învăţat nimic şi suntem gata să luăm totul de la început într-o Europă nu a edificiului comun, ci a naţionalismelor extremiste.

P.S. Am subliniat poziţia foarte clară americană tocmai pentru că, în acest caz, au şi ai noştri voie să se exprime într-un sens oarecare, mai ales că, măcar pe chestiunea Thaci, punctele de vedere americane şi europene coincid. Zău c-ar putea să zică ceva, chiar nu supără pe nimeni.