Nu numai Putin finanţează extrema-dreaptă europeană, ci şi organizaţiile creştine din Statele Unite

0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO AFP
FOTO AFP

Ascensiunea extremei-drepte în Europa nu a fost finanţată doar de la răsărit, dinspre Rusia, ci şi de organizaţii creştine conservatoare din Statele Unite, potrivit unor investigaţii NYBooks şi openDemocracy.

Acum cinci ani, Matteo Salvini s-a dezbrăcat aproape complet pentru o serie de fotografii „sexy“ care au fost licitate pe eBay. La acea vreme, el era un oficial important al partidului italian separatist Liga Nordului. Şedinţa foto bizară a avut loc în marja unei conferinţe a Frontului Naţional din Franţa. Beneficiarii licitaţiei includeau o parte a reţelei italiene anti-avort, care susţine că este „inspirată“ de „moştenirea culturii creştine“ şi răspunde unei „conspiraţii împotriva vieţii“.

În prezent, partidul lui Salvini s-a transformat într-unul dintre cele mai proeminente mişcări naţionaliste din Europa (acum cunoscut doar ca Liga). Însuşi Salvini a devenit ministrul de Interne al Italiei şi cel mai cunoscut politician al ţării, încurajat de rezultate foarte bune la ultimele alegeri europarlamentare, în care partidul său a câştigat o treime din voturile italienilor (de aproximativ cinci ori mai multe decât procentul de şase la sută obţinut în 2014).

Alături de Marine le Pen în Franţa, lidera Frontului Naţional (acum redenumit Adunarea Naţională), Viktor Orban, prim-ministrul Ungariei şi alţii, Salvini conduce o mişcare îngrijorătoare de renaştere a extremei-drepte europene. Pe tot continentul, mesajele acestor populişti de dreapa devin din ce în ce mai inspirate, maşinăriile lor de partid sunt disciplinate şi politicile lor au fost atent construite pentru a atrage un număr mai mare de votanţi.

În 2013, un aliat al premierului britanic de atunci, David Cameron, i-a catalogat dur pe activiştii anti-UE din propriul său Partid Conservator drept nebuni. Trei ani mai târziu a lovit cutremurul politic al rezultatului referendumului pentru Brexit – în care cei marginali au devenit cei majoritari. Astăzi, mişcările naţionaliste ale Europei au trecut printr-o transformare. Luna trecută, au obţinut un număr-record de locuri în Parlamentul European.

„Este un semn al unei Europe care s-a schimbat“, a proclamat Salvini la o conferinţă triumfală de presă, la Milano, la scurt timp după ce secţiile de votare s-au închis. Ţinând un rozariu, sărutând un crucifix şi mulţumind „Inimii imaculate a Mariei“, el a proclamat că este vremea să „salveze“ „rădăcinile iudeo-creştine“ ale Europei. În Ungariam aliatul său Orban – campionul democraţiei iliberale – a aclamat „o nouă eră în politica europeană“.

Aceste mişcări nu au apărut peste noapte şi nici nu vor dispărea prea curând. Din 2016, NYBooks şi openDemocracy au urmărit ascensiunea acestor mişcări ale Europei, de la campania pentru Brexit, la creşterea puterii lui Orban pe toate nivelurile de putere din Ungaria, la reţele transfrontaliere care urmăresc să blocheze drepturile femeilor şi ale homosexualilor. Strategia lor începe prin influenţarea sistemelor de alegeri, judiciare, de educaţie şi de sănătate, precum şi a decidenţilor politici şi a figurilor civice şi se încheie cu preluarea puterii.

NYBooks şi-a început investigaţia când a observat nereguli în finanţarea campaniei de ieşire a Marii Britanii din UE. De atunci, notează revista, imaginea care transpare este cea a unei alianţe globale puternice şi bine finanţate de ultra-conservatori şi actori politici de extremă-dreapta, mulţi dintre ei uniţi în jurul unei viziuni libertariene din punct de vedere economic, dar conservatoare din punct de vedere social. 

Această viziune este explicită în căutarea sa de a muta puterea dinspre femei şi oameni cu orientări sexuale diferite. Ea vrea să promoveze „viaţa“ celor nenăscuţi (în timp ce ignoră riscurile unor avorturi nesigure sau sarcini  pentru viaţa femeilor); „familia“ prin care se referă la o întoarcere a rolurilor tradiţionale de gen, fără loc pentru persoanele LGBT şi punând femeile înapoi în cămin, văzut ca locul lor „natural“; şi „libertatea“ pieţelor şi a instituţiilor religioase, cele creştine, deasupra oricăror altor drepturi şi libertăţi, subliniază NYBooks.

Mulţi dintre liderii de extremă-dreapta ai Europei vorbesc deschis despre apărarea „Europei creştine“. Orban a adăugat acest mesaj în manifestul recent al partidului său de la europarlamentare şi Salvini atacă deseori „ideologia de gen“. Vox, primul partid de extremă-dreapta care a câştigat locuri în Parlamentul spaniol de la dictatura lui Franco încoace, a promis că va revizui legi împotriva volenţei de gen. Partidul Lege şi Justiţie al Poloniei vrea să scoată avortul în afara legalităţii şi să impună limite restrictive pentru accesul femeilor la metode de contracepţie.

O parte a explicaţiei pentru creşterea infuenţei acestor mişcări a devenit clară după investigarea unor fluxuri financiare legate de multe dintre cele mai puternice grupuri creştine conservatoare ale Americii. Mai mulţi dintre activiştii americani care au semnat Declaraţia Manhattan au făcut numeroase călătorii peste Atlantic, şi odată cu ei, mulţi bani pentru susţinerea eforturilor lor. 

O investigaţie recentă a openDemocracy arată că dreapta creştină americană a cheltuit cel puţin 50 de milioane de dolari, „bani negri“, pentru a finanţa campanii în Europa, în ultimii zece ani. 

Aceste numere sunt, cel mai probabil, doar vârful aisbergului. Instituţia care pare că a cheltuit cel mai mult este Billy Graham Evangelistic Association, care a cheltuit peste 20 de milioane de dolari în Europa, din 2008 în 2014, însă nu sunt disponibile înregistrări dincolo de această perioadă, deci o cifră reală ar putea fi mult mai mare.

Unul dintre grupurile finanţatoare este Heartbeat International, fondat la începutul anilor 1970. Cu sediul în Columbus, Ohio, acesta este văzut drept un pionier al modelului controversat de „centre de sarcină de criză“, care descurajează femeile să efecteze un avort sau să folosească măsuri de contracepţie. Organizaţia are acum o reţea de centre afilale în toată lumea şi pare să fi cheltuit mai mulţi bani în Italia decât oriunde altundeva în Europa.

NYBooks a descoperit şi legături între aceste grupuri şi membri importanţi sau consilieri din administraţia actuală a SUA.  Cel puţin două au legături cu fondatori miliardari faimoşi ai unor cauze conservatoare, inclusiv fraţii Koch şi familia secretarului Sănătăţii al lui Trump, Betsy DeVos. Unul dintre grupurile religioase cercetate de sursa menţionată – care a trimis 12,4 milioane de dolari în Europa între 2008 şi 2017 – îl are drept consilier-şef pe Jay Sekulow, unul dintre avocaţii personali ai preşedintelui Trump. 

Un alt grup american care cheltuieşte bani în Europa este Institutul Acton. Cu sediul în Grand Rapids, Michigan, acesta combină liberalismul economic cu o agendă socială creştin conservatoare. Potrivit datelor obţinute de la administraţia fiscală americană, grupul a cheltuit 1,7 milioane de dolari din 2008, în Europa, unde are un birou la Roma şi a avut conexiuni cu critici vehemenţi ai Papei Francisc, inclusiv prin intermediul unui alt think tank controversat, Institutul Dignitatis Humanae, al cărui patron este fostul strateg al lui Trump, Steve Bannon.

Ceea ce este clar în modelul de conexiuni şi sprijin dintre americanii ultraconservatori şi grupurile europene de extremă-dreapta este disponibilitatea ambelor părţi de a exploata lacune din legi şi norme şi de a aborda metode lipsite de scrupule şi, uneori, chiar ilegale. Luna trecută, openDemocracy a colaborat cu o organizaţie nonprofit de supraveghere numită Unhack Democracy Europe pentru a publica un raport care arăta o fraudare extinsă a partidului Fisesz al lui Viktor Orban în alegerile ungare din 2018, inclusiv cumpărarea de voturi, intimidarea votanţilor, falsificarea votului prin corespondenţă şi disfuncţionalităţi ale software-ului de votare.

Deşi partidele de extremă-dreapta din Europa nu au atins predicţiile de dinaintea europarlamentarelor, care spuneau că acestea vor redesena harta puterii politice de pe bătrânul continent, obţinând scoruri mai slabe decât era preconizat în Germania, Olanda şi Danemarca, au avut, totuşi, câştiguri semnificative – în special în Italia, Ungaria şi Franţa. Intelectualul olandez Cas Mudde a concluzionat că „în loc de o victorie a democraţiei, alegerile europene au arătat cum populismul, în special extrema-dreaptă populistă, a ajuns ceva integrat şi normal“.

Europa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite