Ba mai mult, iese la atac argumentând că această temă nu este nicidecum reală şi generată de conflictul din ce în ce mai sever între instituţiile europene şi guvernul de la Varşovia, ci este pur şi simplu o invenţie a opoziţiei, o „schemă de propagandă“ folosită de mai multe ori până acum.

Tot ce e posibil, numai că tensiunile cu organismele europene sunt nu numai evidente, ci se intensifică şi duc la rezoluţii în serie ale Parlamentului European, la sesizarea Curţii Europene de Justiţie care trebuie să decidă asupra penalităţilor financiare care vor trebui impuse Poloniei, ultimul episod al acestei confruntări politice fiind marcat de  adoptarea de către Parlamentul European a Rezoluţiei intitulate „Libertatea mass-media şi adâncirea deteriorării statului de drept în Polonia“. Se referă la legea privind mass-media adoptată în Polonia, caracterizată drept „o încercare de a închide difuzarea de conţinut critic şi un atac direct asupra pluralismului mass-media“. Ca şi în cazul precedentei rezoluţii privind libertatea justiţiei, şi în acest caz a existat un vot covârşitor în favoarea susţinerii textului extrem de critic la adresa autorităţilor poloneze: 502 europarlamentari au votat „pentru“, 149 au fost „împotrivă“ şi au existat 36 de abţineri. Semnificativ fiind că moţiunea a fost sprijinită de europarlamentari din toate marile grupuri politice din PE, adică PPE, Social-democraţii, Liberalii, Vervii şi Stânga Europeană, ei solicitând Comiei Europene „să folosească în mod efectiv procedurile de infringement“. Adică limitarea sau blocarea accesului Varşoviei la diverse tipuri de fonduri europene. Extrem de posibil să se şi întâmple.

Deciziile de la Bruxelles sunt susţinute, de altfel fără nici un fel de surpriză, şi de Consiliul Europei care cere acum Poloniei să-şi intensifice eforturile pentru combaterea violenţei sexuale, să schimbe definiţia legală a violului dar şi să înceteze acţiunile împotriva presei libere.

Asta readuce în atenţie faptul că în Polonia, în ciuda unor serioase mişcări de protest, partidul PiS a adus deja o legislaţie foarte dură antiavort. În principiu, este extrem de probabil ca, după Consiliul Europei, Parlamentul European să decidă reluarea discuţiei (extrem de importantă şi din ce în ce mai actuală) despre respectarea prevederilor Convenţiei de la Istanbul din 2014 privind combaterea violenţei împotriva femeilor, implementată pe deplin doar de Belgia, Malta şi Suedia. care, în termenii legislaţiei lor naţionale, penalizează violenţa sexuală generată de absenţa consimţământului (act sexual non-consensual).

Polonia nu are niciun fel de vină în toate astea, argumentează Kaczynski (foto) , omul-forte al dreptei naţionaliste de la Varşovia: „Vedem că statele cele mai puternice, precum Germania, au tendinţa de a instrumentaliza Uniunea Europeană. Trebuie să ne opunem acestui lucru. Ne pronunţăm în favoarea clarificării Tratatelor UE astfel încât asemenea abuzuri să fie eradicate“, iar Polonia doreşte să facă parte din UE, dar în acelaşi timp să rămână şi un stat suveran. Vrem ca Tratatele să fie respectate. Există competenţe care aparţin doar UE - ca cele privind relaţiile externe în domenii economice - apoi există competenţe mixte şi altele care aparţin exclusiv Statelor membre... Fără niciun fel de echivoc, vedem viitorul Poloniei ca fiind în Uniunea Europeană“. Evident, din punctul său de vedere, printre domeniile de competenţă strict naţională se numără şi cel al justiţiei, în care nu trebuie să fie permise interferenţe externe.

Exact despre asta e vorba, asta este esenţa actualului conflict sever între Polonia şi instituţiile comunitare. Practic, prin poziţia sa de acum, viceprim-ministrul polonez certifică faptul că ţara sa rămâne pe poziţiile anterioare de luptă deoarece poziţia sa este perfect concordantă cu ce spunea ministrul de Justiţie Ziobro, care afirma că că este împotriva „interferenţei, uzurpării şi agresiunii legale din partea organismelor UE“, Curtea Constituţională a Poloniei afirmând că o decizie a Curţii Europene de Justiţie nu este „în linie“ cu Constituţia poloneză şi, ca urmare, nu are relevanţă.

Se prea poate să vi se pară că este doar o discuţie tehnică şi de „chiţibuşuri avocăţeşti“. Nu este deloc aşa, chestiunea este de o extremă gravitate tocmai deoarece modul în care va fi rezolvată în final priveşte formula înspre care se va îndrepta viitoarea etapă de construcţie a Uniunii Europene.

Pe fond, este vorba despre piatra de rezistenţă a oricărei construcţii comune şi, în cazul nostru, al continuării procesului de integrare europeană. Sau, dimpotrivă, aşa cum vor naţionaliştii şi suveraniştii europeni printre care, alături de Salvini şi Marine le Pen, se numără şi liderul polonez, să ne întoarcem la o simplă piaţă comună cu reguli extrem de laxe şi, în orice caz, cu restrângerea la maximum a domeniilor de legislaţie în care să fie obligatorie o abordare comunitară.

Este limpede că lipsa de unitate în decizia europeană, susţinută de întoarcerea exclusivă la legislaţii naţionale, va pune o imensă problemă pentru UE deoarece niciodată şi nimeni nu va putea fi sigur că vor mai exista decizii europene aplicabile unanim pe toate pieţele. Caz în care, cel mult, vor exista decizii asumate pe grupuri de ţări reunite pe criterii de interese comune, excluzând pe toate celelalte. Generând imediat rupturi considerabile şi poate definitive pe axele Nord/Sud şi Est/Vest, defavorizând instantaneu statele sărace din centrul şi estul Europei, obligându-le la noi alianţe de supravieţuire.

Succesiunea actuală de crize îi va obliga pe liderii politici europeni să ia curând nişte decizii clare în acest domeniu. În final, şi noi vom face ce ni se va spune, din moment ce acest tip de dezbateri ne este complet indiferent. Ca şi toate celelalte care depăşesc interesele bătăliilor interne pentru ciolanul puterii, După cum se vede.