Nu contează că eşti mic, contează să te pricepi un pic. În era spionajului cibernetic, chiar şi ţările mici pot juca în curtea celor mari

Epoca digitală a modificat în mare măsură condiţiile necesare desfăşurării unui spionaj de calitate şi a crescut rolul ţărilor mici în acest domeniu. În era spionajului cibernetic, chiar şi ţările mici pot juca în curtea celor mari, scrie expertul în securitate Mark Galeotti, care activează în prezent ca cercetător senior la Institutul pentru Relaţii Internaţionale din Praga (Cehia) şi coordonator al Centrului pentru Securitate Europeană.

Potrivit expertului britanic, intrarea în epoca digitală şi dezvoltarea spionajului cibernetic a dat o şansă ţărilor mici de a se ridica la nivelul ţărilor mari în ceea ce priveşte obţinerea informaţiilor, în condiţiile în care eficienţa nu mai este atât de legată de resurse. Acum eficienţa depinde în principal de inteligenţă, consideră Galeotti. Fostul profesor la Universitatea din New York îşi argumentează această poziţie plecând de la cazul infiltrării serviciilor secrete olandeze în reţeaua hackerilor ruşi Cozy Bear şi descoperirii astfel a încercărilor acestora de a se amesteca în ultimul scrutin prezidenţial din Statele Unite.

Acum două săptămâni, cotidianul „De Volkskrant“ a dezvăluit că alerta în privinţa eforturilor puterii de la Moscova de a influenţa alegerile prezidenţiale din noiembrie 2016 din Statele Unite a fost dată de spionii olandezi. Cum s-a întâmplat? Investigând prăbuşirea, în vara lui 2014, într-o zonă separatistă prorusă din estul Ucrainei, a avionului care asigura cursa MH17 între Amsterdam (Olanda) şi Kuala Lumpur (Malaysia), spionii olandezi au ajuns şi pe urmele grupului de hackeri Cozy Bear. 

Cunoscut şi sub denumirea APT29, acest grup este suspectat că lucrează pentru diverse servicii de spionaj ale statului rus. În toamna lui 2014, spionii olandezi au reuşit să se infiltreze în reţeaua lui şi să obţină acces la camera de supraveghere de la intrarea în clădirea din Moscova din care lansează atacuri cibernetice împotriva inamicilor Kremlinului. 

Atunci au observat, între altele, că hackerii Cozy Bear sunt interesaţi de diverse obiective strategice americane. Trei alerte au venit de la spionii olandezi către serviciile americane în legătură cu activităţile acestui grup: prima, în noiembrie 2014, cu privire la penetrarea sistemului de informaţii al Departamentului de Stat; a doua, în noiembrie - decembrie 2014, cu privire la accesarea sistemului informatic al Casei Albe şi accederea la  e-mailuri, precum şi la agenda fostului preşedinte Barack Obama; a treia, în iulie 2015, cu privire la atacarea serverelor Partidului Democrat şi sustragerea mai multor fişiere.

Cu o unitate de spionaj cibernetic de doar 300 de membri, dintre care doar 100 ocupându-se de colectare de informaţii, serviciile secrete olandeze au reuşit să supravegheze timp de un an Cozy Bear, remarcă Mark Galeotti.

„Fiind inteligent şi având un strop de noroc, chiar şi o ţară mică şi cu un buget redus pentru spionaj precum Olanda se poate impune la nivel mondial“ în era spionajului cibernetic, notează expertul. 

Iar avantajele se simt, prin efectul de levier, mai ales pe tărâm politic. Mai exact, o ţară mică îşi poate creşte ponderea la nivel politic pe măsura relevanţei informaţiilor aflate şi împărtăşirii lor cu subiectul interesat sau vizat, conchide Galeotti.