Nu cȃştigă ei, noi ne ȋncăpăţȃnăm să pierdem

Suntem ȋn plin război. Celor care ȋncă măsoară probabilitatea unui nou conflict trebuie să li se spună clar si răspicat – suntem ȋn plin război.

Nu din cel clasic, militar, cu zăngănit de arme convenţionale – deşi la doar cȃteva sute de kilometri de noi, nord şi sud, există şi astfel de conflicte – ci ȋn plin război de tip hibrid, mai exact informaţional, cibernetic si  destabilizator. Comisia Europeană a publicat acum două zile o rezoluţie atrăgȃnd atenţia asupra pericolului propagandei ruseşti şi a imixtiunii ȋn alegeri a acesteia. O rezoluţie ȋmpotriva unui ȋntreg arsenal.

Ȋncepȃnd cu cele mai folosite aplicaţii de pe telefoanele noastre deştepte (WhatsApp, dacă vă spune ceva), continuȃnd cu mass media controlată şi ghidată să transmită anumite mesaje şi să inducă anumite sentimente, cu ştiri fabricate sau doar “un pic” cosmetizate, cu partide şi grupări care fac anumite jocuri, voit sau nu, suntem ȋncontinuu atacaţi. De grupări non-statale ca şi de state malvolente, la nivel Mondial,  de către o Rusie resurgentă, la nivel naţional.

Există un repertoriu clar de metode pe care Rusia le foloseşte pentru a ȋşi desfăşura războiul informaţional: ştiri false, ştiri cosmetizate (o ştire reală care este prezentată ȋntr-o interpretare favorabilă unei anumite părţi, respectiv Rusiei) şi mesaje anti-occidentale distribuite cu orice ocazie şi pe orice canale. Scopul este crearea unei imagini negative a Occidentului şi a valorilor, principiilor si subiectelor care ȋl definesc. Dacă pȃnă acum cȃţiva ani mesajul era clar – Occidentul nu ȋşi respectă promisunile (vezi extinderea NATO), atacă Rusia (vezi Deveselu) şi este măcinat de propria-i decadenţă şi amoralitate – acum mesajele sunt indirecte. Fără a face referire la Occident, maşina de propagandă a Rusiei distorsionează, denigrează, deformează sau inventează ştiri legate de drepturile conexe orientării sexuale, de protecţia mediului şi schimbările climatice, de exploatarea resurselor naturale, de dreptul la informaţie. Ȋn afara armatei de troli, Rusia are acum un contingent de “idioţi utili” care distribuie aceste mesaje, de actori politici si civici care, voit sau nevoit, contribuie la răspȃndirea acestora şi o liotă de clerici care, ştiind sau neştiind, ȋndoctrinează populaţia ȋn spiritul naţionalist cu devieri anti-occidentale.  Efectul este mai pervers decȃt pare: chiar dacă mesajul nu este imbrăţişat de cei cărora le este adresat,  ȋncetul cu ȋncetul se instituie o ȋndoială generală asupra adevărului, care deja a ȋncetat să mai fie evident. Mai mult, chiar atunci cȃnd mesajul este dovedit ca fals, efectul informaţiei respective rămȃne ȋn unele grupuri şi influenţează decizii ulterioare fie electorale, fie de implicare, fie de susţinere a uncei cauze.    

Dincolo de acţiunile din domeniul informaţional, Rusia excelează ȋn acţiuni menite a destabiliza o societate sau un sistem politic. In afara susţinerii financiare a anumitor partide, ȋncă nedovedită ȋn Romȃnia, Rusia finanţeaza grupări civice sau quasi-politice care susţin cauze si promovează subiecte care polarizează societatea. Roşia Montană şi referendumul pentru definiţia familiei sunt exemple bine cunoscute. O societate puternic polarizată este o societate paralizată, ȋn care deciziile politice sunt dificile sau chiar imposibile şi care este absorbită de propriile tensiuni interne, nemaiavȃnd timp si energie de obiective ambiţioase, cu atȃt mai puţin de creştere şi progres.

Nimic din toate astea nu ar fi posibile dacă nu am fi vulnerabili, pentru că Rusia nu face altceva decit să exploateze cu măiestrie propriile noastre slăbiciuni. Ȋn plan informaţional, ca şi ȋn plan strategic, Rusia nu cistigă, noi ne ȋncăpăţȃnăm să pierdem. Ce se poate face? Ȋn primul rind să ȋnţelegem că măsurile pe termen scurt trebuie ȋmbinate cu cele pe termen lung, altfel nu vom face decit să rămȃnem reactivi, mereu cu un pas ȋn urma oponentului. Pe termen scurt, ştirile false şi cosmetizate trebuie expuse imediat. Rapiditatea de reacţie este foarte importantă şi ar trebui stabilite mecanisme prin care ea să fie posibilă. Fără o voinţă politică ȋn acest sens şi fără o cooperare clară şi explicită ȋntre diversele instituţii ale statului, dar şi organisme neguvernamentale, rapiditatea de reacţie este improbabilă.   Pe termen lung, ȋntărirea rezilienţei societăţii la factori destabilizatori, de tip informaţional, intruziune politică sau societală, trebuie sa devină un obiectiv explicit. Cultivarea gȃndirii critice atȃt la cei foarte tineri cȃt şi la cei adulţi a devenit deja obiectiv şi practică ȋn ţări din Europa Centrala. ȋn pas cu timpurile, aceasta nu se poate face prin cursuri şcolare plictisitoare şi ineficiente, ci prin popularizarea jocurilor, exerciţiilor, tehnologiei care, modern şi atractiv, dezvăluie trucurile folosite de atacatorii informaţionali. Ştii ce este o ştire fabricată atunci cȃnd şi tu poţi fabrica una. Şi nu ȋn ultimul rȃnd ar trebui să nu ne mai fie teamă să dezvăluim adevăruri despre modelul opus celui Occidental - despre lipsa de libertate, despre inegalitatea, chiar sărăcia din Rusia, China şi alte ţări din spectrul opus democraţiei şi economiei de piaţă.

Din păcate, nu suntem singurii cu paşi buni ȋn urma oponentului. Ȋntreaga Europă, deşi ţintă a atacurilor informaţionale şi destabilizatoare ale Rusiei, se gȃndeşte mult prea mult ȋnainte să acţioneze. De aceea celor care ȋncă mai calculează probabilitatea unui conflict trebuie să li se spună – suntem ȋn plin război.