Noua Europă franco-germană. Şi noi unde vom fi?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Angela Merkel şi Emmanuel Macron FOTO EPA
Angela Merkel şi Emmanuel Macron FOTO EPA

A fost încheiată cu succes, după o noapte de de discuţii aprinse, prima rundă de negocieri pentru formarea guvernului german între coaliţia CDU/CSU şi socialişti.

A fost adoptat un document-cadru de 28 de pagini (textul complet îl puteţi accesa aici) baza de joc a mişcărilor următoare, cele care ar trebui să se finalizeze cel mai târziu luna viitoare şi, totodată, dau un prim răspuns solid temelor propuse de Emmanuel Macron pentru prelungirea duratei de funcţionare a motorului franco-german care însă, de data asta, să devină, de facto, axa în jurul căreia să evolueze tot ceea ce va însemna construcţia noului mare proiect european.

Pentru ca nimeni să nu mai aibă vreo îndoială asupra acestui tip de evoluţie şi a modului în care se desenează ceea ce vine, în text se specifică în clar că:

„Înnoirea Europei va putea reuşi doar dacă Germania şi Franţa lucrează împreună cu toată forţa de care dispun. Iată de ce dorim să întărim şi să reînnoim cooperarea franco-germană.“

Este o mişcare de importanţă fundamentală deoarece, cel puţin în acest moment, demonstrează că sunt pe cale să se producă câteva noi mişcări ce vor redefini extrem de rapid modul în care se concep şi se pun în execuţie politicile comunitare importante şi ne spune cine sunt principalele două Puteri Protectoare ale noului proiect al Europei. Cele care au dobândit şi ştiu să folosească din plin contextul creat în urma retragerii voluntare a Marii Britanii din UE. Şi mai arată ceva: pentru prima oară, ideea europeană a stat în centrul negocierilor pentru formarea unui guvern naţional, că temele şi politicile europene au fost subiectul real şi prioritar pentru toţi partenerii.

Ce înseamnă asta? O mutaţie esenţială. Pentru Franţa, acum pentru Germania, ideea „priorităţii naţionale“ - politic, economic, social - se confundă pe foarte multe paliere strategice cu existenţa unui proiect european care să le asigure „piaţa“ necesară pentru a se dezvolta pe deplin. Despre ce „piaţă“ va fi vorba? Cea care se va articula de-abia de acum înainte prin viitoarea alăturare a Statelor Membre actuale la proiect fie, de ce nu, prin rămânerea lor într-o „zonă gri“ sau, de ce, prin auto-ejectarea din sistem pe model britanic.

Atenţie, aici se află cheia viitoarei construcţii: capacitatea unor ţări de a demonstra voinţa politică dublată de puterea administrativă şi existenţa unor resurse de sprijin rezonabile care să le permită să se articuleze coerent la nivelul marelui proiect şi al celor derivate sectorial din acesta. Dacă ideea centrală este cea a „marilor proiecte strategice“, se arată în mod clar că ea este rezultatul unei preocupări în principal pentru viitorul zonei de putere care este Zona Euro. Sau, dacă vreţi, pentru ce va fi viitoare zonă de super-forţă Euro-Schengen după ce vor îi vor fi aplicate toate modificările restrictive şi calitative propuse deja de motorul franco-german. Cele care vor presupune, printre multe altele, citiţi documentul, alocarea unor resurse bugetare specifice pentru stabilizare economică, convergenţă socială şi, evident, pentru sprijinirea reformelor structurale în zona Euro, punct posibil de plecare pentru viitoarea apariţie a unei zone bugetare specifice dedicată programelor de investiţii strategice. Extrem de important este şi că negocierile din Germania sprijină acum ideea franceză a transformării actualului Mecanism European de Stabilizare (ESM) într-un Fond Monetar European aflat sub control parlamentar şi înscris ca atare în legislaţia europeană.

„În acest spirit, în strâns parteneriat cu Franţa, vrem să întărim sustenabil şi să reformăm zona Euro astfel încât să putem face faţă mai bine crizelor globale“...

Una dintre remarcile cele mai grele în consecinţe este cea privind posibilitatea de a condiţiona bugetul UE de condiţionări politice, vorbindu-se despre faptul că trebuie să „solidaritatea reciprocităţii“ contează... mesaj adresat direct Poloniei sau Ungariei care, în ciuda tuturor apelurilor presante ale UE, au refuzat să primească refugiaţi. Foarte relevantă este şi remarca privind viitoarea poziţionare a UE în lume, căci „Europa trebuie să-şi ia soarta în propriile mâini, cu mult mai mult decât înainte“, asta fiind posibil şi prin condamnarea şi renunţarea la „protecţionism, izolaţionism şi naţionalism“, referinţă clară la actuala linie a politicii americane impusă de Administraţia Trump.

Urmează o refacere a tuturor jocurilor în UE. Sper să ne fi pregătit de mult timp pentru asta şi să ştim să ne negociem corect locul în noile alianţe formale şi informale de putere. Dar Europa asta se pregăteşte să fie. Dar unde vom fi? Exact acolo unde ne-am pregătit locul.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite