Noaptea groazei la Nisa

Noaptea aceasta Franţa nu a dormit. Dar nu de bucurie. Ceea ce trebuia să fie o noapte de bucurie şi de încântare s-a transformat într-o noapte de groază: un camion alb, rulând cu o viteză de aproape 100 km/oră, s-a aruncat în mulţimea strânsă pe malul mării, pregătită să admire focurile de artificii de la Nisa.

22h38 deci, în 14 iulie, zeci de mii de persoane în faţa hotelului Negresco şi de-a lungul Promenadei Englezilor. La ora la care scriu aceste rânduri, numărul morţilor creşte pe măsură ce scriu,de la 60 la 73, şi mă tem că tot aşa va fi până dimineaţă. Poate că acest calvar al numărării morţilor va dura timp de câteva zile, căci numărul răniţilor depăşeşte o sută de persoane.

Preşedintele Franţei nu era foarte departe, François Hollande se afla la Avignon, pentru a asista la un spectacol. Spectacolul s-a transformat în tragedie, la ora 1.30 el a sosit de fapt la Paris, direct la Ministerul de Interne. Amănuntele şi împrejurările nu sunt clare, dar dincolo de orice glumă proastă, gen "şofer beat", există câteva detalii care ar trebui să ne pună pe gânduri:

- într-o zi de sărbătoare, ziua naţională a Franţei, o zi în care nu se lucrează, acel camion nu avea ce căuta acolo; în toate locaţiile unde au loc focuri de artificii autoturismele sunt evacuate, iar zona securizată şi plină de pompieri

- deci acel camion avea intenţia de a produce cât mai multe victime; exceptând situaţia puţin probabilă în care ni se va spune că acel şofer care a fost ucis cu focuri de armă de forţele de ordine (care de mai mult de un de zile au dreptul să aibă gloanţe în arme şi să tragă în caz de nevoie) dorea să se sinucidă, se poate afirma că a fost vorba de un act criminal

- de ceea ce se temea Franţa nu s-a reuşit nicicum scăpa; un atac de acest gen era aşteptat, într-un moment în care într-un anumit loc se afla foarte multă lume, iar atenţia era distrasă de altceva, însă toată lumea se aştepta ca acest moment să intervină în timpul Campionatului European de Fotbal; odată cu terminarea acestuia, forţele de ordine au respirat liniştite, iar preşedintele Hollande a anunţat că starea de urgenţă va fi anulată înainte de sfârşitul lunii.

- prezenţa forţelor de ordine pe străzile marilor oraşe şi în punctele strategice este o evidenţă; dar ea nu este deloc o realitate în oraşele de pe malul Atlanticului sau al Mediteranei; se consideră că în acele locuri toată lumea este în vacanţă, deci inclusiv eventualii atacatori; iar concentraţia de persoane susceptibile totuşi de a planifica un mare atentat, cu repercusiuni de imagine imediate, este cu mult mai mare în jurul oraşelor importante (capitale); azi, de exemplu, dată fiind defilarea pentru ziua naţională şi prezenţa a numeroşi şefi de stat cu această ocazie, toată atenţia şi măsurile de ordine erau concentrate pe Champs Elysées, Paris.

- ne putem pune întrebarea cum de a reuşit acel camion să avanseze în mulţime, cu acea viteză, pe o distanţă atât de mare - 2 kilometri? - fără ca niciuna dintre maşinile de pompieri sau de poliţie din zonă să intervină pentru a-l opri? De ce a fost nevoie ca mai multe zeci de persoane să moară înainte ca forţele de ordine să tragă asupra lui,şi a-l opri în fine?

Persoane care erau de faţă povestesc deja cum camionul semăna moartea cu uşurinţa unei mingi care aruncă în cer ceea ce întâlneşte în cale: „corpuri de oameni zburau în aer şi cădeau apoi cu un zgomot greu la pământ. Am rămas şocat, incapabil să strig sau să fug. Cineva m-a tras de acolo", spune un jurnalist de la un cotidian regional, Nice Matin.

Lumea a început să fugă, părinţi cu cărucioare cu copii mici, adolescenţi, cupluri. Refugiată în locuinţe, de unde i s-a cerut să nu iasă, populaţia acestui cochet oraş de la Mediterana, unde cândva lucrase şi Panait Istrati ca fotograf ambulant, înregistrează pe retină, în acelaşi timp cu noi, restul locuitorilor Franţei, imaginile teribile care defilează macabru pe micul ecran. Elicoptere ale forţelor de ordine care evacuează victime; foi de hârtie şi saci de plastic care se ridică din cauza vântului elicelor, corpurile care rămân; sânge; obiecte aruncate în grabă; anunţuri de taxiuri care evacuează gratuit locuitorii rămaşi în zonă.

Nisa devine un oraş înarmat până în dinţi, se văd deja soldaţi şi maşini militare. Câteva ore prea târziu, însă. Unde erau când locuitorii se agăţau de acel camion pentru a-l opri? 

PS. Încă nu a fost anunţată nici identitatea şoferului şi nici nu se ştie ce este în camion.