Nivel foarte mare de radioactivitate depistat în rândul renilor în Norvegia

După aproape 30 de ani de la explozia de la Centrala Atomoelectrică de la Cernobîl, în această toamnă s-a constatat cel mai înalt nivel de radioactivitate în rândul erbivorelor din această ţară

Niveluri de radioactivitate cu mult mai mari decât cel normal au fost depistate în rândul unor erbivore din Norvegia, dar în special în rândul renilor, dezvăluie un studiu publicat luni, relatează site-ul TheLocal.no.

Potrivit site-ului, după aproape 30 de ani de la explozia de la Centrala Atomoelectrică de la Cernobîl, în această toamnă s-a constatat cel mai înalt nivel de radioactivitate în rândul erbivorelor din această ţară înregistrat în ultimii ani. "Este un an extrem", a subliniat Lavrans Skuterud, un cercetător de la Autoritate Norvegiană pentru Protecţie faţă de Radiaţii (Statens strålevern).

În septembrie, la reni de la Våga reinlag AS, în parcul Jotunheimen (centru), nivelul de Cesiu-137 radioactiv măsurat a atins 8.200 de becquereli pe kilogram. Ca termen de comparaţie, cel mai înalt nivel înregistrat în septembrie 2012 la reni, în aceeaşi zonă, a fost de 1.500 de becquereli pe kilogram.

În cadrul cercetării din acest an s-a măsurat şi nivelul de radioactivitate în rândul oilor din Norvegia. Cel mai înalt nivel, de 4.500 de becquereli pe kilogram, a fost înregistrat atât în sud-vestul ţării, la Valdres, cât şi în sud-est, la Gudbrandsdalen.

Limita de radiaţie este de 600 de becquereli pe kilogram în cazul cărnii de oaie vândute pentru consum uman.

"Anul acesta a existat o cantitate extrem de mare de ciuperci. În plus, sezonul ciupercilor a durat mult timp. Iar ciupercile au crescut până la altitudini foarte mari pe munţi", a subliniat Skuterud. Specia Cortinarius Caperatus, comestibilă atât pentru oameni, cât şi pentru animale, a reprezentat o problemă, deoarece poate absorbi o cantitate importantă de radiaţii, potrivit site-ului.

Cercetătorul din cadrul Autorităţii de radioprotecţie s-a declarat surprins de nivelul radiaţiei înregistrat anul acesta. "Accidentul de la Cernobîl a avut loc în 1986, în urmă cu aproape 30 de ani", a subliniat el.

Radioizotopul cesiu-137 are un timp de înjumătăţire de 30 de ani, ceea ce înseamnă că, în doi ani, jumătate din praful radioactiv care a ajuns în Norvegia după catastrofa din 1986 a dispărut.

"Nivelul (radioactivităţii) din mediul înconjurător scade rapid. O parte este spălată, dar cea mai mare parte rămâne în sol. Doar o mică parte se află în circulaţie prin intermediul lanţului alimentar. Când observăm valorile în cazul erbivorelor toamna, (nivelul) oscilează în sus şi-n jos şi pare să fie etern. Însă valorile înregistrate iarna la reni arată, din fericire, o scădere stabilă", a declarat el.

Explozia, pe 26 aprilie 1986, a Reactorului numărul 4 al Centralei Nucleare de la Cernobîl, la aproximativ 100 de kilometri nord de Kiev, a contaminat Ucraina, Rusia şi Belarusul, pe atunci republici în cadrul fostei Uniuni Sovietice, dar şi o bună parte a Europei.

Mii de "lichidatori" au fost trimişi atunci fără echipamente de protecţie la locul accidentului, pentru a stinge incendiul şi a acoperi reactorul afectat.

Comitetul Ştiinţific ONU pentru efectele radiaţiilor recunoaşte doar 31 de decese în rândul operatorilor şi pompierilor legate în mod direct de catastrofă, în contextul în care Greenpeace estimează la cel puţin 10.000 morţile imputabile contaminării radioactive.