Nimic nou sub soarele Ungariei?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Orban şi-a asigurat, prin sute de legi şi ordonanţe guvernamentale, o stabilitate prelungită la putere.            FOTO Reuters
Orban şi-a asigurat, prin sute de legi şi ordonanţe guvernamentale, o stabilitate prelungită la putere.            FOTO Reuters

Pentru premierul Viktor Orban, o nouă victorie în alegerile parlamentare pare o formalitate. Deşi a îndepărtat Ungaria de Europa şi foloseşte o retorică naţionalistă, opoziţia are o contraofertă palidă.

„Ungaria o face mai bine" - mesajul naţional-conservatorilor FIDESZ, ai premierului Viktor Orban, este omniprezent. Cuvântul „Ungaria” este încadrat într-o săgeată orientată în sus. Căci, nu-i aşa?, FIDESZ şi, mai ales, Orban, sunt sinonimele succesului Ungariei. În urmă cu patru ani, ţara era în pragul falimentului, între timp economia este stabilă cu tendinţă de creştere şi viitorul, aşa cum îl propăvăduieşte Orban, este „minunat”.

Realitatea - economică şi socială - arată, e drept, uşor diferit de cea din poveştile Guvernului Orban. Criza economică este departe de a fi depăşită iar o treime din cei zece milioane de locuitori trăiesc în sărăcie. Cu toate acestea, FIDESZ şi partenerii lor din micuţul Partid Popular Creştin-Democrat au toate şansele să obţină din nou majoritatea absolută - poate chiar două treimi din mandatele parlamentare, ca şi în 2010. Opoziţia social-liberală, compusă din cinci partide, ar urma să se aleagă cu 25-30 de procente din voturi.

FIDESZ e în toate

Să fie Orban - cel devenit atât de nefrecventabil în Vest - aşa de popular acasă pe cât arată sondajele? Publicistul şi expertul în politici externe Attila Ara-Kovács oferă mai multe motive pentru succesul anticipat al alianţei lui Orban: „Şi-a ţinut mobilizat electoratul cu un discurs anti-european, cu aşa-numita luptă pentru libertate şi cu agitaţia naţionalistă împotriva statelor vecine”. Unei mari părţi din populaţie, Orban le-a venit în întâmpinarea temerilor existenţiale generate de globalizare, promiţându-le securitate. „În fine, angajaţii din sectorul public şi de stat trăiesc în teamă că îşi vor pierde locurile de muncă, aşa cum antreprenorii se tem că nu vor mai primi contracte”.

Ultimii patru ani au fost unii de transformare pentru Ungaria. În aparatul de stat, în serviciile publice, inclusiv în media, au fost schimbate toate persoanele din fruntea instituţiilor.

Orban şi-a asigurat, prin sute de legi şi ordonanţe guvernamentale, o stabilitate prelungită la putere.

Reforma electorală şi a funcţionării Parlamentului, de exemplu, a fost croită pe interesele coaliţei FIDESZ-KDNP. De exemplu, prin redesenarea circumscripţiilor electorale, mandatele în zonele cu electorat favorabil dreptei se obţin cu mai puţine voturi decât cele din fiefurile stângii. „FIDESZ a conceput noua legislaţie electorală pentru a transforma o majoritate relativă la urne într-o majoritate absolută în Parlament”, explică Róbert László de la institutul Political Capital din Budapesta.

Izolarea externă

Evident că Orban nu s-a lăsat doar la mâna unor astfel de legi. Conducerea multor instituţii a fost plasată în mâna unor oameni de încredere ai FIDESZ. Afacerile cele mai profitabile au fost plasate cercului intim al conducerii partidului - de exemplu, licenţele de comerţ cu produse din tutun.

Ideologic, Orban şi majoritatea sa parlamentară a alunecat înspre o retorică de dreapta, marcată de naţionalism, etnicism, autoritarism şi anti-europenism făţiş. În plus, discursurile lui Orban sunt rostite într-un limbaj codat, camuflând resentimentele antisemite şi anti-roma în sintagme cum sunt „lumea finanţelor”, „sclavia datoriilor” sau „cămătărie”.

În ce priveşte relaţiile internaţionale, Orban s-a izolat şi a reaprins, spre atisfacţia unui destul de larg public ungar, tensiuni crezute definitiv aplanate, cum ar fi cele cu vecinul România. Şi din perspectivă comercială, guvernul de la Budapesta şi-a înrăutăţit relaţia cu străinătatea, când le-a oferit cetăţenilor reduceri de preţuri la gaz, electricitate, apă şi alte servicii, plasând cheltuielile în bugetele antreprenorilor străini care le administrează.

Alternative palide şi extremiste

Mai trist este că, în ciuda acestor porniri autoritariste, opoziţia social-liberală are prea puţine contraargumente. Puterea lui Orban este în bună măsură rodul slăbiciunii opoziţiei democratice. Liberalii şi socialiştii nu au reuşit decât în ultimul moment să se alieze într-o opoziţie având ca obiectiv (declarat chiar în titulatura alianţei) schimbarea puterii - o schimbare în care, de fapt, nu cred cu adevărat: de pe afişele electorale priveşte către stradă o familie cu figuri triste. „Votul meu, ţara mea”.

Surpriza ar putea să vină din partea extremei drepte.

Jobbik („Cei mai buni”) şi-a moderat, în ultimele luni, discursul antisemit şi anti-roma şi pozează în naţionalişti moderaţi.

Sondajele îi creditează cu 20% din intenţia de vot. Este vorba despre acea cincime din unguri care îşi doresc ieşirea din Uniunea Europeană, reintroducerea sentinţei capitale, identificarea politicienilor şi funcţionarilor statului care au cetăţenie israeliană şi internarea copiilor roma în cămine.

Autor Keno Verseck/icş

Redactor Ovidiu Suciu

Articol publicat pe dw.de.

image
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite