Negocierile pentru unificarea Ciprului, amânate. Noile graniţe ale regiunilor turcă şi greacă, respinse de ambele părţi

Negocierile dintre ciprioţii greci şi turci, începute săptămâna trecută, au ajuns într-un impas, din cauza neînţelegerilor privind securitatea ţării unificate – anume, retragerea armatei turce din insulă – şi retrasarea graniţelor dintre cele două regiuni. Discuţiile, conduse de ONU, vor fi reluate pe 18 ianuarie.

Delegaţiile cipriote turce şi greceşti nu au reuşit să ajungă la un acord cu privire la graniţa celor două regiuni din insulă, fiecare considerând propunerile celeilalte părţi „inacceptabile“, a declarat ministrul de Externe turc, sâmbătă, după ce negocierile au fost amânate.

Mevlüt Çavuşoğlu a spus că cele două părţi au trimis scrisori Secretarului General ONU Antonio Guterres „spunând că nu pot accepta hărţile pe care le-au văzut“.

Săptămâna trecută, când s-au purtat negocieri pentru unificarea Ciprului între preşedintele Nicos Anastasiades şi liderul ciprioţilor turci Mustafa Akinci, a produs optimism în sferele diplomatice. Totuşi, Mustafa Akinci „a subliniat puternic că oferta grecilor nu poate fi luată în serios şi că ciprioţii turci nu pot accepta harta“, a declarat Çavuşoğlu. „Şi noi suntem de acord“, a continuat ministrul turc.

Problema spinoasă se centrează pe felul în care graniţele sunt redesenate. În plus, oraşul Morphou din nordul coastei cipriote este revendicat de greci, ca o codiţie sine qua non, iar turcii ciprioţi susţin că nu poate fi vorba de nicio discuţie care să presupună restituirea oraşului. Liderii turcilor ciprioţi au acceptat însă, în principiu, să înapoieze câteva teritorii controlate de greci înainte de divizarea insulei, în 1974.

Cea mai bună sesiune de negocieri, în ciuda amânărilor

În cursul săptămânii trecute, autorităţile turce şi greceşti din Cipru s-au întâlnit la Geneva pentru o serie de discuţii în vederea unui acord cu privire la reunificarea politică a insulei din Marea Mediterană, la mai bine de patru decenii de când a fost divizată. După patru zile de discuţii, runda de negocieri de la Geneva, condusă de ONU, a fost amânată, joi, 12 ianuarie, oficialii urmând să se reîntâlnească pe 18 ianuarie.

Rezultatul primelor patru zile de discuţii este într-o oarecare măsură dezamăgitor, având în vedere că existau speranţe că ciprioţii vor semna un acord final. Însă diplomaţii sunt convinşi că discuţiile nu s-au oprit, iar dorinţa de a ajunge la un acord încă există cu adevărat.

Boris Johnson, secretarul britanic pentru afacerile externe – cu rol important în discuţii, Marea Britanie fiind unul dintre garanţii Ciprului, alături de Turcia şi Grecia –, se declara optimist: „Salut progresul realizat în ultimele zile în vederea găsirii unei soluţii pentru Cipru, în special cu privire la securitatea viitoare a unui Cipru unificat“.

Erdogan: „Vom fi acolo pentru totdeauna!“

Vineri, 13 ianuarie, preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a declarat că soldaţii turci vor continua să fie staţionaţi pe insulă, intervenind astfel în procesul de pacificare. După ce discuţiile din Geneva au fost amânate din cauza problemei securităţii, Erdogan a declarat că găseşte inacceptabile condiţiile propuse pentru o preşendinţie rotativă a statului unificat. Vineri, preşedintele cipriot Nicos Anastasiades a reiterat dezideratul ciprioţilor greci: „Poziţia noastră rămâne... trebuie să ne punem de acord cu privire la retragerea armatei turce“.

Erdogan a venit însă cu un alt mesaj: „Noi am spus Ciprului şi Greciei în mod clar că nu ar trebui să aştepte o soluţie fără Turcia ca garant. Vom fi acolo pentru totdeauna“. Ulterior, a făcut o menţiune cu o notă de flexibilitate, spunând că trupele turce vor rămâne pe insulă atât timp cât şi cele greceşti vor fi prezente. La Geneva, s-a luat în considerare opţiunea pentru o insulă complet demilitarizată.

Patru decenii de conflict şi de tratative

Cipru şi-a câştigat independenţa faţă de Marea Britanie în 1960, când a fost instituit un sistem de împărţire a puterii între ciprioţii greci şi turci. În 1974,  junta militară din Grecia a susţinut o lovitură de stat pentru înlăturarea de la putere a preşedintelui Ciprului, Arhiepiscopul Marakios, Atena cerând să aibă o mai mare pondere în afacerile cipriote şi insistând pentru o unificare cu insula. În răspuns la lovitura de stat, Turcia a lansat o invazie militară, ocupând partea de nord a ţării. Grecii ciprioţi au fost foţaţi să fugă din nord, în sud, iar turcii ciprioţi, în direcţia opusă. În 1983, partea de nord s-a declarat stat secesionit, cu numele Republica Turcă a Ciprului de Nord. Singura ţară care a recunoscut-o ca atare a fost Turcia. Turcia a staţionat în nordul Ciprului aproximativ 30.000 de soldaţi.

Negocierile privind reunificarea durează de zeci de ani, însă această ultimă rundă de discuţii a stârnit mai mult optimism. Obiectivul este crearea unei federaţii, formată din două state – o regiune preponderent vorbitoare de limbă greacă, respectiv una, de limbă turcă. Cele două regiuni ar fi autonome, însă ar exista un singur şef al statului.  

Trimisul special ONU, Espen Barth Eide, fost ministru de externe al Norvegiei, a declarat că ambele părţii demonstrează „mult curaj, multă voinţă“ şi că este greu să ajungă la un acord, însă nu e imposibil.

Punctele tari de negociere

Pentru a ajunge la o soluţie, trebuie rezolvate câteva chestiuni ce ţin de administrarea ţării. Cea mai mare problemă este legată de proprietăţi şi pământ. Anume, dacă turcii şi grecii care s-au mutat în 1974 vor putea să revină în vechile lor case, aceasta însemnând că unele familii ar trebui să părăsească locuinţele în care au trăit zeci de ani. De pildă, oraşul Morphou  (Guzelyurt, în turcă) din nord-vestul insulei, este locuit de 18.000 de turci ciprioţi. Însă înainte de 1974, era majoritar grec. Grecii ciprioţi îl vor înapoi, însă turcii refuză să plece. Au fost discuţii despre un schimb de proprietăţi şi despre despăgubiri financiare, însă nu e clar cine le plăteşte.

O altă problemă e legată de graniţe. Securitatea e chestiune importantă – grecii ciprioţi cer înlăturarea celor 30.000 de soldaţi turci din nord, cu un calendar bine pus la punct. Acest lucru ar trebui să se facă prin două referendumuri, organizate după ce se ajunge la un acord, unul pentru grecii ciprioţi, celălalt pentru turcii ciprioţi.

Rezolvarea problemei Ciprului ar putea să rezolve şi una dintre principalele obstacole ale Turciei în aderarea la Uniunea Europeană.