Negocieri geostrategice SUA-NATO-OSCE-Rusia sub bradul de Crăciun

FOTO EPA-EFE

Se confirmă ceea ce vă anunţam în urmă cu o săptămână: se deschid larg porţile pe care, acum în văzul lumii, trec foarte grăbit caravanele care duc tot felul de mesageri încărcaţi cu oferte de negociere şi daruri de puse sub bradul de Crăciun amplasat în ultima dintre anticamerele dinaintea marii săli de cleştar.

Acolo se află masa miracolelor în jurul căreia se vor strânge mai marii lumii, foarte puţini la număr, care s-ar putea să decidă că ar fi timpul să discute harta de putere lumii. Deocamdată, dincolo de schimbul de mesageri cu darurile şi mesajele aferente, se află în plină desfăşurare negocierile avansate asupra protocolului reuniunilor din sala de cleştar şi agenda discuţiilor. Precum şi hărţile zonelor de influenţă cu noile frontiere, vizibile sau virtuale (dar nu mai puţin eficiente) care să fie instalate între imperiile care, cel puţin în acest moment, am impresia că sunt gata să facă oarecare concesii strategice doar pentru a nu permite ca lumea să intre in în zona de unde nu mai există punct de întoarcere şi vorbesc doar armele.

Pe fond, aceasta este singura explicaţie logică a vitezei cu care toată lumea (vorbind de marii actori relevanţi, alţii se duc la schi şi pregătesc doar Mesajul către Naţiune) acceptă că trebuie să existe negocieri şi, din ce în ce mai vizibil, se simte şi apetenţa ca ele să fie posibil de la formatul invocat acum (SUA/NATO/Rusia) înspre orizonturi mai complexe. S-ar putea să urmeze negocieri la nivelul alianţelor care să aducă în joc şi interesele Chinei, Indiei, Iranului şi, direct sau indirect, mult mai târziu, să permită şi formularea celei de-a treia ecuaţii cu participarea reprezentanţilor Africii şi Americii de sud.

Acum însă este momentul în care ar fi posibil (dar nu este însă totalmente sigur) să fie formulat primul mesaj, decisiv, singurul care poate genera consecinţe geostrategice: o discuţie bilaterală SUA/Rusia, urmată de cercurile concentrice în logica desfăşurării puterii globale şi alianţelor subsidiare.

Europa a fost şi rămâne terenul pe care există frontiera, transformată în front de luptă, între interesele NATO/UE şi ale Rusiei. Din această cauză mă interesează să văd cum reacţionează instanţele europene. Iată afirmaţiile făcute de Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al UE pentru politică externă şi de securitate, calitate în care vorbeşte şi în numele intereselor României în domeniul respectiv. Domnia-sa a salutat în termeni extrem de entuziaşti, vorbind despre `un pas important”, decizia NATO de a organiza o reuniune a Consiliului NATO-Rusia ca prim răspuns la mesajul rusesc privind obţinerea de garanţii de securitate:

FOTO EPA-EFE

„Este un pas important că NATO s-a oferit să organizeze o reuniune a Consiliului NATO-Rusia ca răspuns la schiţa tratatului european de securitate făcut public de Rusia săptămâna trecută. NATO are un rol-cheie în garantarea păcii în Europa. UE este gata să acţioneze împreună cu aliaţii precum şi cu partenerii săi în analiza securităţii din acest moment pe continentul nostru... UE va acţiona împreună cu SUA şi NATO pentru a fi sigură că interesele sale specifice sunt reprezentate în orice discuţie posibilă cu Rusia în ce priveşte securitatea europeană...Este clar că UE trebuie să fie parte integrantă în toate aceste discuţii... trebuie să fie la masa oricăror discuţii privind securitatea în Europa”.

Foarte interesantă şi sugestivă dorinţa şefului diplomaţiei europene de a se asigura că la negocierile finale interesele europene vor fi adecvat rereprezentate. Oare ce ştie deja? De ce se teme şi de ce există o nuanţă de nesiguranţă? Ştiu asta şi noştri sau e nepoliticos să întrebi aşa ceva?

La fel de interesantă este şi indicaţia dată ieri de ministrul rus de Externe Serghei Lavrov care a spus că luna viitoare vor începe negocierile SUA-Rusia, capitol separat şi care, exact ca în situaţia din Malta, în cazul că vor reuşi, vor genera liniile de urmat pentru aliaţii din NATO. Dar ce a mai adăugat Lavrov este că va mai exista un pachet separat de negocieri care să se desfăşoare sub auspiciile Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, OSCE, cea care a primit responsabilitatea coordonării aplicării Acordurilor de la Minsk pentru rezolvarea situaţiei din Ucraina. Demers salutat de europeni care văd aici posibilitatea de a participa real la viitoare posibile mecanisme de detensionare şi rezolvare a crizelor, una dintre temele discutate acum şi în formate regionale unde ar trebui să ne dorim ca vreodată să fim invitaţi.

Asta din cauză că, prin extensie logică, interesul merge nu numai spre Ucraina, ci pe modul în care cele două-superputeri, folosind cadrul OSCE, ar putea rediscuta şi eventual propune măsuri pentru soluţionarea câtorva dintre punctele de mare tensiune generate de „conflictele îngheţate” persistente la frontiera între imperii, printre acestea numărându-se şi Transnistria. Josep Borrell sublinia foarte apăsat acest lucru, afirmând că „în special OSCE oferă mecanisme şi reguli care rămân bazele oricărui angajament cu Rusia”.

Asta nu înseamnă că jocurile sunt clare şi totul s-a decis: fiecare dintre participanţi şi păstrează, cel puţin verbal şi demonstrativ, toate opţiunile deschise, încercând să-şi maximizeze poziţia de forţă. Ruşii spun că ar fi bine că americanii să fie foarte atenţi la mesajele transmise de Moscova: „Sper să ia foarte în serios mişcările pe care le-am iniţiat pentru a ne asigura capacitatea de apărare” - spunea Lavrov.

Pe de altă parte, Secretarul de Stat Anthony Blinken a spus ieri că „Preşedintele a fost extrem de clar de ani şi ani de zile asupra unor principii de bază de la care nimeni nu dă înapoi: principiul că o ţară nu are dreptul să schimbe prin forţă frontierele unei alte ţări, că o ţară nu are dreptul să impună politicile altei ţări sau să spună unei ţări cu cine trebuie să se alieze... O ţară nu are dreptul de a forma o sferă de influenţă. Acea naţiune trebuie trimisă la coşul de gunoi al istoriei”.

Deci, atenţie! N-a spus nimeni că pacheţelele puse sub bradul de Crăciun trebuie să fie neapărat cele dictate de tradiţiile creştine declarate în spiritul dragostei de oameni şi bunătăţii. Ba chiar deloc, la nevoie. Termenii folosiţi de Blinken sunt profund evocatori.

A vorbit despre trimiterea unei naţioni vinovate la „coşul de gunoi al istoriei”, reluând o expresie celebră folosită de bolşevicul Leon Troki la adresa foştulor aliaţi menşevici deveniţi duşmani de moarte după ce fracţiunea menşevică a părăsit Congresul sovietic al Rusiei pe 25 octombrie 1917 la Petrograd. „Voi, indivizi izolaţi şi demni de milă, Sunteţi falimentari. Rolul vostru s-a încheiat. De acum încolo, duceţi-vă unde vă este locul, adică la coşul de gunoi al istoriei” spunea Troţki, vorbe care s-au transformat rapid în preambulul unui şir enorm de acuzaţii care figurau ca unică motivare  pentru condamnarea la moarte a politicienilor din grupul socialiştilor moderaţi şi a membrilor familiilor şi rudelor lor. Dar nu e numai atât: într-un discurs pronunţat pe 8 iunie 1982 în Camera Comunelor, preşedintele Ronald Reagan spunea că „libertatea şi democraţia vor lăsa marxismul şi leninismul pe cenuşa istoriei”.

Opţiunile sunt deschise. Să vedem cine deschide pacheţele de sub bradul de Crăciun şi să aşteptăm primele reacţii.

Între timp, a avut loc o conversaţie telefonică între Valerii Gherasimov, şeful de stat major rus şi şeful statelor majore reunite din armata SUA, generalul Mark Milley, semnal că lucrurile avansează şi că a fost activat nivelul operativ dinaintea Summitului anunţat pentru ianuarie. În ce direcţie va evolua? Pacea lumii depinde de acest răspuns.