Muncitorii preferă banii în locul sănătăţii

Spre deosebire de spanioli, românii reclamă accidentele de muncă doar atunci când suferă traume importante, pentru că în perioada de convalescenţă primesc salarii mai mici. În Spania, angajatorul este cel care achită integral contribuţia socială pentru asigurările de accidente de muncă şi boli profesionale ale angajaţilor.

În cazul în care un salariat este implicat într-un accident de muncă, el trebuie să se adreseze, conform legislaţiei spaniole, medicilor de la organizaţia naţională Mutua (n.r.- pentru accidente de muncă şi boli profesionale) sau departamentului corespunzător din cadrul Serviciului Public de Sănătate.

Victimele vor cere concediu medical, tratament, spitalizare şi plata indemnizaţiei corespunzătoare pentru zilele în care nu pot lucra.

Accidentaţii primesc 75% din salariu

Elena Ciobanu (36 de ani), din Târgovişte, lucrează la serviciul de traducere al unuia dintre centrele Mutua din Castellon. Ea este translator pentru românii care vin la medicii spanioli şi nu cunosc bine limba.

„Până acum un an, erau destul de mulţi muncitori români care veneau la medic, majoritatea din construcţii. Acum, cu criza, a scăzut şi numărul compatrioţilor care vin la noi", explică Elena. Ceea ce a observat ea este că românii nu cer concediu medical, perioadă în care sunt plătiţi cu 75% din salariul de bază, decât în cazul în care chiar nu mai pot lucra.

Aceeaşi constatare a

făcut-o şi Claudiu Gherman (30 de ani), din Satu Mare, care lucrează ca medic la centrul Mutua din Castellon. „Spre deosebire de spanioli sau de marocani, care vin la mine şi pentru răni uşoare, pe care trebuie doar să le dezinfectez şi să le pansez o dată, românii vin doar în cazuri grave: căzături de la înălţime, răni care necesită coasere, degete strivite între cilindrii utilajelor sau fracturi", spune medicul.

Angajaţii sunt împărţiţi în grupe de risc

În Spania, pentru asigurarea de accidente de muncă şi pentru cea de boli profesionale se plăteşte între 1% şi 7% din baza de cotizare, adică media lunară a salariului de bază plus media lunară a contravalorii orelor suplimentare, în funcţie de meseria angajatului. Pentru persoanele care lucrează exclusiv în birouri se se cotizează 1%, iar pentru cei care efectuează deplasări în mod regulat în timpul programului, 2,15%.

Pentru şoferii care lucrează pe camioane de marfă cu tonaj redus se plăteşte 3,75%, în timp ce pentru gardieni, paznici sau personalul de curăţenie se achită 3,90%. Procentul creşte la 7% pentru şoferii care transportă marfă cu o greutate mai mare de 3,5 tone, pentru muncitorii din construcţii, pentru instalatori sau pentru electricieni.

Repatrierea, neinclusă în asigurare

În cazul în care un accident de muncă s-a soldat cu decesul unei persoane angajate cu contract de muncă pe teritoriul Spaniei, familia acesteia poate obţine o pensie lunară în valoare de 50% din cuantumul ultimului salariu net al lucrătorului.

Acesteia i se adaugă un ajutor de înmormântare şi o indemnizaţie cu o valoare egală cu şase pensii pe care victima le-ar fi primit dacă s-ar fi pensionat la momentul decesului. Asigurarea nu include însă, în cazul muncitorilor străini, acoperirea cheltuielilor de repatriere a cadavrelor. Nici firmele angajatoare nu sunt obligate să le achite.