Multiculturalism, integrare comunitară: eşecurile UE ?

O discuţie rapidă pe care am început-o ieri pe Facebook cu Cătălin Pena, unul dintre foarte competenţii ziarişti ai mai tinerei generaţii, cred că merită continuată. Domnia-sa acuza eşecul multiculturalismului, implicit cel al integrării comunitare la nivel european. Are dreptate ?

Situaţia din ultimii ani la nivelul UE demonstrează că gândirile politico-entuziaste de acum câteva decenii s-au dovedit a avea fisuri importante, în sensul că speranţa majoră pe care s-au centrat toate politicile europene, cea a constituirii unui parcurs de integrare totală a populaţiilor de imigranţi, nu a fost reuşită decât în prea mică măsură. Pentru a fi corecţi, trebuie să precizăm că a existat o bază reală a acestei speranţe europene: comportamentul primului val de imigranţi, cel care forma primele mari comunităţi începând cu mijlocul anilor ’60, destul de rapid integrate, relativ deschise la dialogul social şi cultural cu populaţia majoritară din ţările unde îşi găsiseră refugiul.

Lucrurile au început să se schimbe odată cu apariţia următoarelor generaţii născute din această populaţie de imigranţi, în cea mai mare parte rapid naturalizată. Aşteptarea, în logica europeană, era că tinerii aceia, deja cetăţeni cu drepturi depline ai ţării de adopţie a părinţilor lor, aveau să se comporte ca orice alt cetăţean al ţării respective şi, mai ales, aveau să-i adopte din convingere nu numai modul de viaţă, ci şi mentalitatea, modul de comportament, valorile fundamentale.

Din nefericire, nu s-a întâmplat chiar aşa. În loc să se deschidă din ce în ce mai tare şi să urmeze un proces de asimilare în raport cu valorile standard ale populaţiei majoritare, comunităţile respective şi-au păstrat cu străşnicie toate valorile de comportament şi mentalităţile din ţările de origine, dominate de mesajele religioase care s-au radicalizat pe măsura trecerii timpului, aducând în interiorul UE toate semnalele de intoleranţă şi conflict care stau la baza conflictelor actuale din Orientul Mijlociu.

Din mai multe motive, Islamul european continuă să fie afectat de dinamica Islamului mondial, chiar dacă actorii sunt persoane născute pe teritoriul european. Situaţie care se explică în parte prin sosirea în Europa, prin căsătorie, a unor lideri musulmani formaţi în ţările musulamene din avangarda Islamului. Mai poate fi menţionată reîntoarcerea unor membri ai celei de-a doua generaţii de imigranţi, care au studiat ştiinţele islamice în ţările musulmane, aceste studii nepuntând fi făcute nicăieri în Europa. Se întorc cu un bagaj de valori islamiste care nu se poate întotdeauna adapta uşor în contextul în care se găsesc. În acest caz, islamul mondial nu este numai importat, ci şi promovat de actori născuţi pe sol european.

Raport al Parlamentului European, autori Felice Dasetto, Ferrari şi Brigitte Marechal

Aceasta în contextul în care populaţia musulmană din Europa nu conteneşte să se mărească în procente uneori spectaculoase. Astfel, în Spania spre exemplu, dacă în 1998 populaţia musulmană reprezenta doar 3,2% , în 2007 era de 13,4%, iar la nivel european creşterea este exponenţială: soldul migraţiei în UE s-a triplat, pentru a atinge 1600.000 de persoane anual. Migration Policy Institute din SUA estimează că, în 2050, populaţia musulmană va reprezenta mai mult de 20% din totalul populaţiei statelor membre UE, iar economistul Mais Lorant, într-un raport elaborat pentru Parlamentul European, afirmă că, deja în acest moment, musulmanii reprezintă 25% din populaţia din Marsilia şi Rotterdam, 20% din populaţia din Malmo, 15% la Bruxelles şi Brimingham, 10% în Londra, Paris şi Copenhaga.

În Europa occidentală (adică pe teritoriul care se întinde din Sicilia până în Polonia şi din Irlanda la Berlin) sunt acum 15 milioane de persoane născute într-o ţară musulmană sau ai căror părinţi sau bunici s-au născut într-o ţară musulmană, Este o cifră cu mult mai ridicată decât cea care priveşte ţările slave sau din Balcani şi care este rezultatul instlării unor populaţii musulmane asociate cu perioada ocupaţiei otomane (9 milioane de persoane). Este o cifră care reprezintă 3 până la 4% din populaţia totală a Europei occientale şi oscilează între 6% în Franţa şi 0,5% în Suedia. Imigranţii reprezintă o populaţie esenţialmente urbană astfel încât, în anumite oraşe ca Birmingham, Marsilia, Bruxelles, Berlin şi Utrecht, populaţia musulmană depăşeşte 10%. Şi. conform previziunilor demografice, procentul urmează să crească în viitor…

Aceşti musulmani vin din toată lumea islamică. Cei care vin din Maghreb s-au instalat în ţările europene riverane Atlanticului, din Spania până în Olanda. Sunt bine reprezentaţi în Italia şi Germania. Dacă musulmanii originari din sub-continentul pakistanez erau la început mai numeroşi în Anglia, apoi au început să se instaleze în toată Europa. În ce priveşte pe musulmanii originari din Africa sub-sahariană şi mai ales din Africa de vest, s-au stabilit în număr mare în Franţa, Spania şi Italia. Frupuri de musulmani originari din Turcia s-au stabilit în Germania şi Austria, dar şi în Franţa, Belgia, Olanda, Suedia, Norvegia şi Finlanda. Mai recent, grupri de imigranţi musulmani au sosit din Kosovo, Bosnia, Cecenia, Egipt şi Iran.

Raport Parlamentul European, Islamul în UE: care este miza pentru viitor ?

Bună întrebare, numai că foarte puţine răspunsuri cu şanse reale de aplicare. Din păcate, tendinţa actuală este de radicalizare a grupurilor de tineri, mulţi dintre ei aflaţi sub influenţa mesajelor islamismului radical, chemările la Jihad pe sol european necontenid pe toate siteurile islamiste, dar şi reluate de actori vocali pe scena europeană. Este la fel de limpede că situaţia se tensionează pe măsură ce se multiplică atentatele teroriste şi răspunsul începe să fie preluat de partide de extremă dreapta, naţionaliste şi xenofobe. Este foarte posibil ca tema imigraţiei să devină una dintre cele mai dificile şi explozive în următoarea campanie pentru europarlamentarele din mai anul viitor. Şi nu numai deoarece multe dintre statele membre se află sub presiunea directă a opiniei publice pentru a trece la măsuri concrete. Care vor fi acestea ? Vom vedea foarte curând.