Momentele-cheie care au declanşat epidemia de coronavirus în Spania: cum a scăpat situaţia de sub control

Spania a văzut ce s-a întâmplat în Italia şi Iran şi totuşi a ajuns să depăşească China în privinţa deceselor provocate de COVID-19 în cea mai neagră perioadă a sa din istoria recentă - cum a scăpat lucrurile de sub control?, notează The Guardian care enumeră momentele care au influenţat cursul epidemiei.

Miercuri, Spania a depăşit Italia cu privire la numărul de decese într-o zi: 738. În total, peste 4.000 de oameni au murit de la izbucnirea epidemiei în această ţară care a început cu un număr mic de cazuri, ca apoi să explodeze. Spania a depăşit joi 56.000 de cazuri.

Madridul a fost cel mai lovit de epidemie cu peste 17.000 de cazuri şi peste 2.000 de decese.

Cum a scăpat situaţia de sub control? A văzut cum a evoluat epidemia în Italia, aflată la circa 640 de kilometri distanţă  şi, totodată, cum s-a răspândit virusul nemilos în întrega Europă.

Spania nu are graniţe terestre cu Italia, spre deosebire de Franţa, Elveţia, Austria şi Slovenia - şi aceste ţări, mai ales Franţa, au un număr mare de cazuri de infectare cu coronavirus, dar au avut un răspuns mai eficient.

De fapt, acesta ar putea fi unul din motivele reacţiei târzii a Spaniei care a crezut că este la adăpost.

„Spania va avea câteva cazuri”, spunea pe 9 februarie şeful urgenţelor medicale din Madrid. O lună şi jumătate mai târziu, El raporta sute de morţi. Numărul deceselor pe cap de locuitor este de trei ori mai mare ca al Iranului şi de 40 de ori mai mare decât al Chinei.

Premierul Pedro Sanchez, a cărui soţie are coronavirus, a declarat că este  cel mai dificil moment al ţării de la războiul civil din 1936-39.

"Numai cei mai în vârstă dintre noi, care au cunoscut greutăţile războiului civil şi urmările lui, îşi pot aminti situaţii colective mai aspre decât cele actuale. Generaţiile mai tinere din Spania nu au trebuit niciodată să înfrunte ceva atât de apăsător la nivel colectiv", a spus el, la momentul decretării stării de urgenţă, pe 14 martie.

Cum s-a ajuns aici?

Pe 19 februarie, 2.500 de fani ai Valenciei s-au adunat alături de suporteri ai Atalantei la un meci din Liga Campionilor în oraşul Bergamo. Primarul oraşului Giorgio Gori a descris partida ca pe „bomba” care a explodat în Lombardia, împrăştiind virusul.

Jucătorii Valenciei, jurnaliştii sportivi şi fanii s-au îmbolnăvit primii.

Se presupune că şi vremea neobişnuit de caldă, de primăvară, a jucat un rol. La sfârşitul lui februarie şi începutul lui martie, cu temperaturi de peste 20 de grade Celsius, cafenelele şi barurile din Madrid erau pline de oameni sociabili care se îmbrăţişau, sărutau pe obraji şi petreceau timp aproape unii de alţii.

Pe 8 martie, cu doar o săptămână înainte de carantinarea oraşului, aveau loc evenimente sportive, conferinţe ale partidelor politice şi marşuri uriaşe de Ziua Femeii.

Trei zile mai târziu, circa 3.000 de fani ai Atlético de Madrid au zburat la Liverpool pentru un alt meci din Liga Campionilor.

Guvernul condus de socialiştii lui Pedro Sánchez a reacţionat târziu şi stângaci.

Abia zilele astea sunt asigurate ventilatoare şi costume de protecţie pentru doctori. China a devenit mântuitorul care asigură echipamente şi teste după ce a fost ticălosul hulit care a răspândit epidemia. 

Spania a cerut asistenţă umanitară din partea NATO pentru echipamente de protecţie şi dispozitive medicale. A comandat din China măşti, teste, mănuşi şi aparate respiratorii în valoare de 467 de milioane de dolari.

Azilele de bătrâni cu personal insuficient şi fonduri puţine au fost victime sigure: rata mortalităţii din aceste cămine de bătrâni, care au devenit mici focare, este de până la 20%. Armata a fost trimisă la aceste azile: cadavre zăceau în paturi, după ce personalul, lipsit de echipamente de protecţie, nu s-a mai îngrijit de aceşti oameni 

Sistemul sanitar din Spania a fost lovit puternic de un deceniu de subfinanţare ca urmare a crizei financiare din 2009. Locurile din spital pe cap de locuitor reprezintă o treime din capacitatea spitalelor din Austria sau Germania. Dar e o cifră mai bună decât au SUA şi UK, de pildă.

După ce premierul Pedro Sánchez a decretat starea de urgenţă, guvernul a avut nevoie de 24 de ore să o pună în aplicare - a fost de ajuns ca o parte din populaţia Madridului şi a altor oraşe să se împrăştie în toată ţara.

O altă slabă coordonare a măsurilor a fost închiderea  şcolilor şi universităţilor la începutul aceleiaşi săptămâni: spaniolii s-au crezut în vacanţă şi au asaltat parcurile şi barurile sau au plecat spre casele lor de vacanţă.

Carantina impusă pe 14 martie a fost pusă în aplicare eficient prin amenzi şi presiuni asupra populaţiei, astfel că e de aşteptat ca măsurile să dea roade în perioada următoare.

Guvernul a transmis că măsurile vor fi relaxate la încheierea perioadei de carantină, pe 11 aprilie.