Menţinerea păcii sau impunerea cu forţa a menţinerii păcii şi posibila intrare în cel de-al Treilea Război Mondial?

În esenţă, asta este dilema, deloc uşoară, la care vor încerca să dea răspuns şefii statelor din NATO în cadrul Summitului din această săptămână.

Moment în care, aşa cum a spus primul ministru Mateusz Morawiecki, va fi susţinută oficial, la cel mai înalt nivel, o propunere deja prezentată de ministrul polonez al apărării la reuniunea de la Bruxelles cu omologii săi din Alianţă: trimiterea de misiuni de menţinerea păcii şi ajutor umanitar în Ucraina.

Implicaţiile sunt extrem de importante deoarece. în funcţie de evoluţia din teren, situaţia poate degenera şi evolua în scenariul-limită al unei confruntări între NATO şi Rusia. Morawiecki, citat de TVP World a mai menţionat şi susţinerea propunerii de către Morten Bodskov, ministrul danez al Apărării care a afirmat că „Guvernul danez este gata să trimită trupe în Ucraina ca parte a unei misiune de menţinerea păcii dacă astfel poate contribui la încheierea acestui război sângeros”.

Informaţia capătă sens în contextul altei ştiri, cum că propunerea poloneză ar fi fost discutată pentru prima dată de viceprim-ministrul Jaroslaw Kaczynski în tipul zilei la Kiev când, alături de prim-ministrul său şi de colegii săi din Republica Cehă şi Slovenia. Acesta a fost momentul istoric când Kaczyinski a formulat, conform aceleiaşi surse de presă poloneze, o idee care va fi reluată la Summitul NATO. Mare atenţie la formulare: „Kaczynski a supus misiuni de menţinerea păcii sau umanitare ar trebui pregătite de NATO sau de către alte alte organizaţii... adăugând şi că aceste misiuni trebuie să aibă posibilitatea de a se auto-apăra”.

O altă sursă poloneză, Notes from Poland, completează informaţia, subliniind faptul că vice-premierul polonez a spus că „este nevoie de o misiune NATO sau chiar a unei coaliţii internaţionale mai largi care să aibă capacitatea de a se auto-apăra şi acţiona pe întreg teritoriul ucrainean. O misiune care, după cum s-a exprimat el, „va lupta pentru pace şi va oferi ajutor umanitar dar, în acelaşi timp, va fi apărată de forţe armate”.

Propunerea prietenilor şi aliaţilor noştri strategi polonezi, cei cu care dăm forţa Iniţiativei Celor Trei Mări care de-abia într-un asemenea context ar putea să-şi dovedească şi o altă valoare de utilizare, echivalează cu o călătorie primă de primejdii într-un teritoriu plin de primejdiile pe care le-am văzut, adevărat la o scară infinit mai mică, în încercarea de a impune pacea în urma conflictelor înfiorătoare din fost spaţiu iugoslav. Dar aici, dacă cumva cineva ar merge pe soluţia poloneză, ar însemna, pur şi simplu, că NATO va decide să trimită trupe de impunerea păcii, în ordinul lor de misiune fiind specificat foarte clar că pot acţiona pe tot teritoriul ucrainean în graniţele oficial recunoscute de ONU. Adică inclusiv, logic, pe teritoriul celor două Republici auto-proclamate Doneţk şi Lugansk, cu independenţă oficial recunoscută de Federaţia Rusă şi, evident, în Crimeea, acum parte oficială din teritoriul Federaţiei Ruse. Un singur glonţ tras împotriva membrilor acestei misiuni care trebuie să fie puternic protejată de trupe dotate corespunzător, inclusiv cu blindate grele, va însemna un atac direct asupra NATO şi, de aici, începe infernul celui de-al Treilea Război Mondial.

Reacţiile ţărilor importante sunt foarte departe de a împărtăşi poziţia poloneză. Iată, spre exemplu, poziţia Germaniei:

Poziţie similară din partea americanilor. Ned Price, purtător de cuvânt al Departamentului de Stat, a declarat că trimiterea de trupe americane în Ucraina ar putea duce numai la extinderea şi inflamarea suplimentară a conflictului. A mai adăugat şi că prezenţa soldaţilor sau piloţilor americani pe teritoriul ucrainean are potenţialul de a transforma conflictul dintre Rusia şi Ucraina în ceva mult mai mare şi mai serios. 

„Mi-e teamă că este mult prea devreme să vorbim despre asta” a spus şi Kajska Ollongren, ministrul olandez al Apărării. „Trebuie să avem mai întâi o încetare a focului. Trebuie să avem o retragere a forţelor ruse. Trebuie să existe o formă oarecare de acord între Rusia şi Ucraina şi cred că negocierile sunt în curs”.

Avem şi angajamentul ferm al Secretarului General al NATO, care a declarat referitor la iniţiativa prezentată de ministrul polonez al Apărării: „Ne avem niciun fel de plan de a trimite trupe NATO în teren în Ucraina”.

Pe fond, polonezii speră că ar putea fi posibile două scenarii. Primul este ca Naţiunile Unite să aprobe o misiune de menţinerea păcii, de impunere a păcii sau una de interpunere. Pentru asta, ar trebui ca în Consiliul de Securitate să existe un vot în favoarea acestei decizii, lucru tehnic absolut imposibil în condiţiile în care Rusia şi, foarte credibil şi China, îşi vor folosi dreptul de veto. Se poate deci să vedem că polonezii vor apela la coaliţii ad-hoc în afara cadrului NATO, coaliţii bazate pe participarea voluntară a unor ţări care să folosească un posibil acord al OSCE sau să aplice prevederile unor acorduri bi sau multilaterale de asistenţă militară. O idee vehiculată în acest sens ar fi ca misiunile în cauză să fie montante ca „sprijin şi protecţie” multi-naţională pentru convoaiele cu ajutoare cu însemnele unor organizaţii tip Crucea Roşie Internaţională, Organizaţia Internaţională pentru Alimentaţie sau Medicins sans Frontieres. Soluţie de criză dar care s-ar putea dovedi acceptabilă în cazuri extreme şi, finalmente, ajutând la realizarea rezultatului dorit, adică internaţionalizarea conflictului şi crearea unei situaţii care să oblige NATO să-şi revizuiască poziţia.

În fine, ar mai fi o variantă: dacă NATO nu doreşte să-şi asume o asemenea misiune, ce-ar fi dacă ea ar putea fi pusă sub strictă egidă europeană, pledoaria de la NATO urmând să fie repetată, tot în această săptămână, de preşedintele Duda al Poloniei în faţa colegilor săi prezenţi şi la Summitul UE. De ce nu, iră şi prin absurd, iarăşi in extremis ca întreaga propunere poloneză dar teoretic există posibilitatea ca UE- prin Serviciul său de Acţiune Externă - să decidă că în Ucraina există o criză care periclitează interesele de securitate europene şi că ar fi util să supervizeze o misiune proprie de pace. Foarte, foarte greu de imaginat că se poate face aşa ceva, dar, după cum se vede, acum cuvântul „imposibil” nu mai există în repertoriu politicienilor. Tocmai de asta, aveţi aici prezentată foarte precis cum ar fi putea fi organizată misiunea respectivă, gata deci de a fi asamblată în teren.

Ce vor ai noştri? Ce părere au ceilalţi politicieni? De militari nu întreb deoarece ei trebuie să execute ordinele, nu să le discute ca civilii neinstruiţi şi din această cauză proşti, avem exemplul fericit al doctorului în ştiinţe general şi primi ministru Ciucă.

Nimeni nu spune nimic, e strict secret. Va spune Preşedintele ceva în conferinţă de presă, când va socoti că e cazul să afle ceva şi românii. Dacă nu, nu.