Medalie decernată la Varşovia, pentru un documentar din România

Toamna înfloreşte trandafirul cinematografiei militare...

Cu ani în urmă, la solicitarea mea am avut o întâlnire cu ataşatul militar al superputerii lumii, cu un ţel precis. Am propus şi a fost primită pozitiv sugestia unei documentări, la un studio al Serviciului de Televiziune şi Radio al Forţelor Armate Americane, pentru a pregăti datele tehnice necesare înfiinţării unei structuri similare în România.

Ideea a plăcut interlocutoarei americane, o cerebrală cu priviri de gheaţă, dar surâs diplomatic şi chiar a şi găsit soluţia unui zbor, cu un avion militar al Statelor Unite, în Germania, la o staţie locală a United States Armed Forces and Television Service, o reţea mai cunoscută drept American Forces Network. 

Între timp, la principalul cabinet, de la etajul unu al instituţiei militare, cineva a anticipat că punerea în funcţiune a unui post de televiziune militar, în varianta cu circuit intern, pica prost, înainte de alegeri în care, în mod legal, preşedintele de atunci putea fi mediatizat, de drept, ca lider al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, iar contracandidaţii săi, la fotoliul de la Cotroceni, ar fi fost, chipurile, defavorizaţi. 

Documentarea în Germania a fost anulată, iar documentaţia scrisă, după normele legale, la acel moment, a devenit un tom simplu, în biblioteca mea, simbol al modului în care sunt ucise tentativele de a alinia lumea noastră la standarde occidentale. 

Şi atunci, dar şi acum, exista şi există dotarea tehnică necesară pentru începerea emiterii unui asemenea post util informării rapide, din surse oficiale, asupra a ceea ce este mai important pentru zecile de mii de militari români activi. 

Un serviciu similar de televiziune, cu un program de opt ore zilnic, are şi Bundeswehr-ul.

În studioul central, al acestei structuri m-am convins de eficienţa producerii de programe de 30 de minute, reluate apoi, pentru a fi vizionate succesiv, de cei interesaţi, cărora li se oferă nu doar informaţii specifice, de la nivel central, comentarii din locurile unde sunt dislocaţi militari germani, documentare vizând categorii distincte de profesionişti în uniformele Bundeswehr-ului, ci şi spaţii pentru mica publicitate, de certă utilitate, pentru cei care activează în Forţele Armate Germane. 

Şi în cazul American Forces Network, dar şi în acela al serviciului militar de televiziune german cuvântul cheie fiind comunicarea. 

Rapidă.

Modernă.

Focalizată pe fapte concrete şi evenimente de interes general. Realizată de profesionişti, unii în uniformă militară, alţii civili.

Ei bine, deşi nu are decât o emisiune săptămânală, la postul public de televiziune, realizată de o redacţie aparte, în paralel cu care mai activează ultimii mohicani ai cinematografiei militare - cândva conduşi de Mircea Laslău, cel mai popular lider al studioului de acest tip, după decembrie 1989 -, structura care nu are nici bugetele serviciilor amintite, american şi german, mai produce şi documentare precum cel care a primit, în luna septembrie, o medalie la Festivalul Filmului Militar şi Istoric, de la Varşovia.

Cu imagini realizate de Marius Gheorghe, Daniel Domenico, George Motoacă şi Ştefan Apostu, al căror montaj şi coloană sonoră au fost asigurate de Cătălin Suzeanu, conform scenariului lui Adrian Leonte şi Constantin Mireanu, ultimul fiind şi regizorul documentarului medaliat, noua producţie – vizionabilă mai jos – confirmă un potenţial profesional capabil de reuşite notabile.

Şi anul trecut junele Mireanu a avut parte de o medalie, la acelaşi festival de film,din Varşovia.

Cel similar - din Bucureşti - fiind de mulţi ani îngropat la Ghencea…