Cele două documente ale instituţiilor europene vor fi, cu siguranţă, instrumentate propagandistic, în războiul româno-român care se duce, înverşunat şi iresponsabil, pe ruinele ţării. Un război civil în variantă mămăligară, care goleşte România de creiere şi braţe de muncă la o amploare depăşită doar de conflictul sirian.
 

Nu, nu e sancţionată o tabără. Nu, nu e o conspiraţie sorosist-ocultă. Acestea sunt gogoşile otrăvite în care îşi vor împacheta unii nemernicia, alţii indolenţa. În fapt, însă, pierde România. Credibilitatea ţării este la cotă de avarie, într-un moment critic: preluarea preşedinţiei Consiliului UE. Dar liderii de la Bucureşti au alte dureri de cap, nevoiţi fiind să bătătorească drumul spre procuratură şi tribunal.

Marţi, 13, va fi zi de bilanţ negativ pentru România, ca actor european cu o credibilitate grav pusă sub semnul întrebării de involuţiile ultimilor ani.

Se vor trezi oare mai-marii clipei sub semnalul de alarmă tras de la Strasbourg şi Bruxelles, cu exasperare şi, totuşi, încă un pic de speranţă în îndreptare?

Nu e o întrebare retorică. Situaţia României în planul Uniunii Europene – oricât s-ar da unii peste cap la Bucureşti, acest plan este decisiv şi obligatoriu (slavă Domnului!) – situaţia României, aşadar, este atât de proastă, încât lipsa cooperării între instituţiile statului, într-un moment atât de important ca mandatul european din prima jumătate a anului viitor, echivalează nu cu ticăloşia şi prostia, ci cu trădarea de ţară.

Marţi, 13, loviturile în masă ale forurilor europene vor fi ultimul apel la responsabilitate şi decenţă pentru protagoniştii de la Bucureşti. Tot ceea ce urmează va fi judecat necruţător şi România riscă să fie afectată pe termen lung, dacă îşi compromite misiunea ce i se încredinţează în fruntea Consiliului UE.