În 1971, când Bernd Tönnies punea pe picioare o afacere cu produse din carne în micul oraş Rheda, în regiunea Gütersloh, fratele său mai mic Clemens avea doar 15 ani. Cancelar german era Willy Brandt, echipa de fotbal Schalke 04 era liderul clasamentului Bundesliga, iar carne şi mezeluri găseai la măcelarul din colţ.

Clemens Tönnies, căruia tatăl său Klemens i-a adăugat un C în nume pentru o mai bună diferenţiere, face ucenicie pentru a deveni măcelar, Totuşi, spre deosebire de fratele său mai mare, el are alte planuri: "Mai degrabă te faci tehnician de echipamente radio şi televiziune decât să stai aiurea într-o bucătărie stupidă, plină de cârnaţi."

Aproape jumătate de secol mai târziu, Clemens Tönnies, pe care mulţi îl numesc doar "baronul cărnii", "împăratul cotletelor" sau "regele porcilor" este miliardar şi cel mai mare producător de carne din Europa. Tönnies Holding deţine 28 de fabrici, inclusiv în Danemarca, Polonia şi Franţa, exportă carne în 82 de ţări, iar anul trecut a atins o cifră de afaceri incredibilă: 7 miliarde de euro. Patronul unei mici afaceri de familie devine lider de piaţă – un succes nemaipomenit.  

Criza coronavirus scoate la iveală „sistemul Tönnies“

Clemens Tönnies ajunge în vârf. Preşedintele clubului de vânătoare din Rheda este acum preşedinte al consiliului de supraveghere al clubului de fotbal FC Schalke 04. Dacă în anii ´60 tatăl său avea nevoie de o zi pentru a sacrifica un porc, Clemens ajunge să facă acelaşi lucru în 30 de secunde. Clemens nu se întâlneşte cu greii locali din Ostwestfalen, ci cu preşedintele rus Vladimir Putin şi cu fostul cancelar Gerhard Schröder.

Abatorul Tönnies din Rheda-WiedenbrückAbatorul Tönnies din Rheda-Wiedenbrück

Şi apoi vine criza coronavirus. Clipă în care iese la suprafaţă tot ceea ce de ani buni ştia toată lumea despre "sistemul Tönnies", fie că vorbim despre politicieni, supermarketuri sau consumatori: exploatarea aproape de sclavie a lucrătorilor din Europa de Est, sistemul perfid de contracte de muncă prin subcontractori sau condiţiile igienice catastrofale din spaţiile de cazare colective. Ce să mai vorbim despre animale: doar fiecare al 50-lea animal este păstrat la Tönnies în condiţii mai bune decât cerinţele minime.

Promisiune pe patul de moarte

Modelul său de afaceri, ce pentru mulţi reprezintă cel mai bun exemplu de maximă exploatare a tuturor resurselor, a început după Reunificare. În 1990, fratele Bernd preia fabrica de sacrificare şi prelucrare VEB Weißenfels din Saxonia-Anhalt. Astăzi, 20.000 de porci sunt sacrificaţi în fiecare zi în estul Germaniei.

Patru ani mai târziu, fratele în vârstă de numai 42 de ani, ce fusese ales noul preşedinte al Schalke 04 cu numai câteva luni înainte, moare din cauza consecinţelor unei infecţii pulmonare apărute după un transplant de rinichi. Cu puţin timp înainte de moartea sa, se spune că i-a cerut lui Clemens să aibă grijă de clubul cu emblemă albastră. 

Însă ce i-a spus Bernd Tönnies pe patul de moarte fratelui său mai mic despre companie agită "cuţitele" în instanţă timp de ani de zile. Potrivit lui Clemens, lui i s-ar fi promis jumătate din companie, în timp ce nepotul său Robert a insistat asupra majorităţii sale de 60 la sută.

În orice caz, promisiunea făcută pe patului de moarte nu este reţinută şi în scris. "În industria noastră este valabilă strângerea de mână", spune cu mândrie în instanţă Clemens Tönnies, tată a doi copii. Este o practică de afaceri foarte bine primită şi de unii politicieni.

„Prietenie ca între bărbaţi“ cu Putin

Semnarea contractului între Gazprom şi Schalke 04

Vladimir Putin, de pildă. Tönnies întreţine din 2007 o "prietenie ca între bărbaţi" cu preşedintele rus, după cum afirmă antreprenorul german. Împreună, cei doi prieteni au negociat acordul Gazprom valorând câteva milioane de dolari, în baza căruia pe tricourile jucătorilor de fotbal ai Schalke apare la loc de cinste logo-ul gigantului energetic rusesc, semi-guvernamental – o reclamă perfectă pentru şeful de la Kremlin şi pentru compania de gaze naturale.

La fiecare întâlnire de la Moscova, Putin se poate bucura nu doar de cea mai recentă versiune a tricoului în nuanţe albastru-regale, ci şi de o pulpă de porc, pregătită personal de şeful mare al fabricii de carne. "Unde este ciolanul de porc marinat?" – este primul lucru pe care îl întreabă Putin, a relatat Tönnies.

Însă discuţiile nu se rezumă doar la bucata de carne, căci Tönnies i-a promis preşedintelui rus, probabil prin strângere de mână, nu numai că va aduce carne în ţară, ci şi că o va produce în Rusia.

Prin intermediul "Don", subsidiară a grupului pe care îl conduce, Tönnies operează mai multe abatoare la nord de Moscova, la Voronej şi Belgorod. Potrivit Asociaţiei Naţionale Ruse de Creştere a Porcilor (NSS), "Don" este unul dintre cei mai mari zece producători de carne de porc din Rusia.

Export de carne în China

Însă Tönnies nu este activ doar în Rusia, compania punând de multă vreme ochii şi pe piaţa chineză, care a crescut enorm în ultimii ani. Numai în primul trimestru din 2020, China importă aproape un milion de tone de carne de porc, o creştere de 70 la sută faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Producţia anuală germană de carne de porc este de 5,2 milioane de tone.

Unul dintre motive este pesta porcină africană, care circulă de aproximativ doi ani în China, ţara cu cel mai mare efectiv de porci din lume. Din cauza pestei, milioane de animale au fost ucise. Pentru a satisface nevoile chinezilor de carne de porc, s-a trecut la importuri masive. O situaţie convenabilă pentru Tönnies, care a înregistrat anul trecut o creştere semnificativă a veniturilor.  

Mai mult, Tönnies profită de această oportunitate şi investeşte 500 de milioane de euro într-un abator nou, alături de partenerul chinez Dekang din provincia chineză Sichuan, care contribuie cu aceeaşi sumă. Astfel apare prima fermă Tönnies din afara Europei. Anual, aici sunt sacrificaţi circa şase milioane de porci. O afacere profitabilă, deoarece multe produse din carne de porc sunt mai scumpe în China decât în supermarketurile germane.

Derapaj rasist

Odată cu procesul de industrializare în domeniul cărnii, măcelăriile de familie au devenit mai rar opţiunea consumatorilor germani

Odată cu procesul de industrializare în domeniul cărnii, măcelăriile de familie au devenit mai rar opţiunea consumatorilor germani

Clemens Tönnies ştie de mulţi ani mersul afacerilor în domeniu: revoluţionează achiziţiile de carne în supermarketuri, unde clienţii preferă să aleagă şniţelul ambalat şi mai ieftin din congelator, decât să meargă la măcelarul local.

El ştie că marii discounteri germani preferă să aibă o persoană de contact centrală, care să poată livra rapid şi în mod sigur cârnaţi în cel mai îndepărtat colţ al Germaniei. Şi este atât de creativ încât reuşeşte să extragă heparină din mucoasa intestinală a porcului de ani buni.

Căderea lui Clemens Tönnies este accelerată de criza coronavirus, dar declinul începuse încă din iulie anul trecut. Prezent la Paderborn cu ocazia unui eveniment dedicat meşteşugurilor, pasionatul vânător de pradă mare este întrebat în faţa a 1.600 de persoane despre modelul de afaceri ce trebuie urmat pentru a răspunde crizei climatice. 

Potrivit producătorului de carne, dacă în Africa s-ar reuşi instalarea a 20 de centrale electrice în fiecare an, oamenii din această parte a lumii vor "înceta să taie copaci şi, dacă îi electrificăm, vor înceta să producă prunci când se lasă întunericul". 

Clemens Tönnies îşi "achită" derapajul rasist demisionând din funcţia de preşedinte al consiliului de supraveghere de la Schalke timp de trei luni. Un focar de coronavirus în propriile fabrici, cu peste 1.500 de persoane infectate şi un aşa-numit lockdown regional, sunt însă mai greu de şters cu buretele. 

Au contribuit: Henrik Böhme, Marina Baranovska, Hao Gui

Oliver Pieper - Deutsche Welle