Mai precis, ar fi depenalizate actele sexuale, hetero sau homosexuale, între persoane cu o vârstă minimă de 14 ani şi având un partener cu maximum 3 ani mai mult.


Totul în contextul în care este evident că se produce o mutaţie la nivelul legislativ în din ce în ce mai multe regiuni ale lumii (aveţi alăturat harta actuală a „vârstei maturităţii sexuale") care, pentru specialişti, tinde să arate nevoia societăţii de a recunoaşte o realitate imposibil de contestat: scăderea vârstei la care au loc primele contacte sexuale liber-consimţite. Ca argument, cei care propun acest tip de iniţiative legislative folosesc studiile demografice recente care, în majoritate, susţin că vârsta pubertăţii diminuează cu două sau trei luni în fiecare deceniu. Aceasta ar face ca, în medie, vârsta primului raport sexual să fie acum la 15 ani şi jumătate. Cifre uneori acceptate, dar care sunt contrazise totuşi de alte surse, cum ar fi cele sintetizate în cartografia ce urmează, care indică vârsta de 17 - 3 ani ca fiind media mondială a primului raport sexual. 

Problema este că  reglementările legale în domeniu sunt extrem de diverse atât pe plan mondial cât şi în Europa. Iată de ce este extrem de probabil ca, în perioada următoare, plecându-se de la dezbateri ca aceasta în Belgia, să fie demarată elaborarea unui proiect legislativ european comun care să propună sugestii pentru o abordare legislativă unitară la nivelul ţărilor din UE.

Important demers în condiţiile în care mobilitatea extremă a tinerilor favorizată de accesul liber în Spaţiul Schengen (şi, în plus, în ţările din Schengen Plus în care suntem şi noi dar şi de acordurile de acces fără viză cu multe ţări ale lumii) fac ca problema depăşirii normelor legale admise pentru începerea vieţii sexuale să se pună în cu totul alte condiţii în raport cu momentele anterioare când spaţiul naţional era prioritar. De unde şi mesajul acestor tineri, un mesaj cifrat purtat cu mare entuziasm ca simbol al revoltei lor împotriva tabuurilor sexuale ale unor alte generaţii considerate perimate şi care judecă doar în termeni de stereotipuri ipocrite şi mincinoase.

Uitaţi-vă pe postările lor pe Web, pe însemnele de pe tricouri sau rucsacuri şi veţi vedea din ce în ce mai des înscris YOLO (You live only once!), "trăieşti doar o singură dată" şi măcar să te bucuri în consecinţă. Reflex, la peste jumătate de secol, la mesajele absolut identice ale epocii Flower Power.


„Tinerii trebuie să poată să-şi experimenteze sexualitatea fără a avea impresia de a comite ceva care poate fi sancţionat din punct de vedere legal....Aceasta ar duce la depenalizarea actelor sexuale liber consimţite între tineri din aceeaşi grupă de vârstă, dar şi protejându-i împotriva eventualelor abuzuri fixând o diferenţă maximă de vârstă între parteneri"

Sabien Lahaye-Battheu (membră a Parlamentului Federal, Belgia)

Se depenealizează deci actele sexuale liber consimţite începând de la vârsta de 14 ani şi care, altfel, intrau sub incidenţa unei legi care datează, în Belgia, din 1920. Ea cuprinde, în mare, aceleaşi prevederi pe care le regăsim, spre exemplu, şi în noul Cod Penal din România care, după cum observaţi, acoperă o varietate complexă de situaţii..

Infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale

Art. 220

Actul sexual cu un minor

(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 13 şi 15 ani se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Fapta prevăzută în alin. (1), comisă de un major cu un minor cu vârsta între 13 şi 18 ani, când majorul a abuzat de autoritatea ori influenţa sa asupra victimei, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(4) Fapta prevăzută în alin. (1)-(3) se sancţionează cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, atunci când:

a) minorul este rudă în linie directă, frate sau soră;

b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;

c) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.

(5) Faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) nu se sancţionează dacă diferenţa de vârstă nu depăşeşte 3 ani.

De aici însă pot începe nenumărate probleme deoarece, spun specialiştii în drept, simpla scădere a vârstei maturităţii sexuale nu rezolvă decât un mic segment din ceea ce va fi blocul de legi care va trebui modificat pe plan naţional.

Dacă va fi scăzută vârsta maturităţii sexuale la 14 ani, urmează imediat setul de întrebări legate de viitorul copiilor care s-ar putea naşte din asemenea legături, a responsabilităţii juridice care revine (sau nu, sau doar parţial) familiilor tinerilor respectivi, cu obligaţiile patrimoniale care decurg din aceasta.

În al doilea rând, se va putea, da sau nu, micşora şi vârsta la care legea consideră că tinerii în cauză sunt responsabili social pentru a prelua în totalitate răspunderile pe care le presupune o familie, aceasta însemnând, printre altele, capacitatea de a oferi educaţie, mediu familial protectiv şi condiţii optime de creştere pentru copii....dat fiind că, cel puţin o perioadă de timp, fie urmează să trăiască din alocaţii sociale, fie să abandoneze circuitul şcolar pentru a intra pe piaţa muncii.

Educaţie pentru sex

În Danemarca are acum loc o dezbatere extrem de interesantă care a pornit de la propunerea profesorului universitar expert în sexologie Christian Greaugaard de la Universitatea din Aalaborg. El susţine că, începând cu primul an de liceu, în cursurile obligatorii de educaţie sexuală trebuie introdusă practica vizionării de filme pornografice. Unele colegii deja au adoptat această măsură. Argumentul lui Greaugaard:

Vorbind despre aceste lucruri, eliminăm confuzia. Pornografia şi chiar literatura erotică sunt nişte modalităţi excelente pentru a purta o discuţie critică asupra diferenţelor existente între ficţiune şi realitate precum şi asupra modului în care mass-media comerciale tratează sexualitatea, oamenii şi corpul lor. 

Temerea este că, într-o asemenea situaţie, dacă pragul maturităţii sexuale va fi scăzut foarte mult, ne vom putea apropia primejdios de modelul oferit de societăţile din lumea a treia (acum majoritar în lumea musulmană) unde femeile se căsătoresc într-adevăr extrem de rapid şi rămân acasă să aibă grijă de copii. Model tradiţional şi pentru Europa timpurilor trecute dar care, cel puţin până acum, dispăruse în favoarea integrării egale bărbaţi/femei în viaţa activă.

Mai este un aspect distinct al acestei discuţii, prezentat ca extrem de problematic tocmai fiindcă vorbim despre o perioadă dificilă, cea a pubertăţii, care poate fi marcată de sensibilităţi şi trăiri extreme, acum posibil de dublat de experienţe sexuale foarte timpurii. Pragul de vârstă urmează să coboare, fireşte, pentru toate tipurile de experienţe sexuale şi există opinii care susţin că însuşi echilibrul demografic al populaţiei s-ar putea să fie afectat.

De cealaltă parte, există argumentele cu certă valoare practică ale celor care susţin că, printr-o asemenea măsură, nu se face altceva decât să se răspundă unei realităţi existente şi că, printr-o eventuală reglementare europeană, s-ar putea ajunge şi la consensul privind limitarea pragului de vârstă maximal pentru asemenea relaţii liber cosimţite (partenerul trebuind să fie cel mult cu 3-5 mai în vârstă), ceea ce ar reduce posibilitatea racolărilor pentru alimentarea ulterioară a reţelelor de carne vie.

Pericol însă oricând foarte aproape deoarece analizele făcute de diferitele poliţii naţionale din statele membre UE arată că trendul mondial care tinde să se accentueze şi pe pe continentul nostru, arată că cererea reţelelor de prostituţie este tocmai de adolescente cu vârsta cât mai scăzută. Iar eventualii copii nedoriţi ar putea şi ei alimenta cererea mereu la cote foarte înalte a reţelelor de crimă organizată care controlează extraordinar de profitabilele filierele de cerşetorie.

Greu de estimat efectele pe termen mediu şi lung al unor asemenea măsuri, după cum foarte dificilă - dacă nu chiar imposibilă, este analiza gradului de permisivitate al diferitelor societăţi europene.

În fine, este posibil ca efectul pe care asemenea legislaţii să-l producă pe termen mediu şi lung să fie într-adevăr o sporire a natalităţii pe plan european, foarte în declin, chiar în declin primejdios în ultima jumătate de secol. Dar, din nou, este imposibil de anticipat o valoare procentuală oarecare atâta timp cât piaţa de muncă nu este încă stabilizată şi tinerii sunt prima categorie defavorizată.

Interesant de văzut cum va evolua nu numai dreptul penal, ci şi cel civil, introducând noi categorii de responsabilităţi şi permisivităţi. Un exemplu, foarte discutat, este dacă vârsta maturităţii sexuale va trebui să fie adusă să coincidă cu cea a căsătoriei fără consimţământul părinţilor. În acel moment în ar deveni valabile, cel puţin în unele ţări, toate prevederile acoperind nu numai căsătoriile heterosexuale ci şi cele homosexuale precum şi posibilitatea adopţiei de copii. Dar şi a părţii speciale de legislaţie care priveşte drepturile patrimoniale care se activează în acest sens pe toată durata vieţii acelor tineri şi copiilor lor.

Este oarea vârsta aceasta a maturităţii sexuale echivalentă cu cea a asumării conştiente de responsabilităţi sociale extinse? De-abia în acest moment începe discuţia reală şi nu este una deloc uşoară. Vom vedea ce urmează.

Dar dumneavoastră de părere aveţi în caz că, vreodată, cineva vă va întreba despre acest subiect?