Marea Neagră la idele lui Marte

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Harta Mării Negre. Sursa: SIPRI
Harta Mării Negre. Sursa: SIPRI

Peste Ocean, la nivelul discuţiilor informale, din Congresul SUA, se ia în calcul ipoteza ca Forţele Navale, Forţele Aeriene şi Comandamentul Cibernetic din armata Statelor Unite să beneficieze de alocaţii financiare sporite, din bugetul defensivei naţionale, pentru a face faţă competiţiei, inclusiv pe plan militar, cu China.

În mod paradoxal, dar nu şi surprinzător, un asemenea util brainstorming nici nu este luat în calcul în legislativul dâmboviţean, deşi Rusia în Marea Neagră, precum China în Marea Galbenă, în Marea Chinei de Est şi Marea Chinei de Sud, optează pentru o expansiune notabilă a forţelor navale din zonele menţionate, o finanţare a producţiei de rachete anti-navă şi o mărire a numărului de bombardiere cu rază lungă de acţiune, nu în scop disuasiv, ci vizibil ofensiv. 

Comparaţia poate părea forţată, dar dacă în Marea Baltică trebuie să se gândească Moscova de mai multe ori, înainte de a opta pentru o teoretică, dar posibilă surpriză strategică, datorită unui dispozitiv defensiv al NATO complex, viabil şi deloc de ignorat, în Marea Neagră, dincolo de cifrele aparent seci ale bugetelor de apărare ale statelor riverane, libertatea de navigaţie maritimă, ca şi culoarele de zbor aerian stau sub presiunea navelor şi avioanelor militare ale Federaţiei Ruse, care nu îşi notifică traseele, intenţiile, zilele şi orele de apariţie în marea liberă şi pe cerul senin. 

Confruntat cu realitatea măririi Forţelor Navale ale Republicii Populare Chineze, Pentagonul, care are acum în subordine 300 de nave militare avansa necesitatea unei marine militare cu 500 de nave, ceea ce ar fi implicat finanţarea producerii unor noi submarine, fregate mai mici şi a unor mijloace autonome de suprafaţă, subacvatice şi aeriene, fără pilot. Însă noua administraţie prezidenţială americană pare a agrea o flotă care să aibă 405 nave cu echipaj, o estimare ce pare a ţine cont de posibilităţile reale de finanţare a consolidării armatei SUA. 

Sigur că în Marea Neagră trebuie luate în calcul forţele navale aliate ale Turciei, României şi Bulgariei. Astfel, Turcia are 12 submarine, 16 fregate şi 10 corvete, aşa, la un prim apel matinal. România dispune de un submarin deloc operaţional, trei fregate, cinci corvete multifuncţionale şi trei corvete cu rachete. Iar Bulgaria contează pe patru fregate şi trei corvete. 

Dar, adversarul oficial, Rusia - care în doctrina sa militară indică ţările membre ale NATO drept inamic - are în Marea Neagră o flotă dotată cu 1 crucişător, 5 fregate, 7 submarine, 7 nave speciale pentru debarcarea desantului maritim, trei corvete cu rachete anti-submarin, şase corvete cu rachete ghidate. Asta ca să ne limităm comparaţia la reperele submarine, fregate şi corvete. 

Datele şi comparaţiile de mai sus au o relevanţă aparte din perspectiva anunţării, de către Ministerul rus al Apărării, a unui exerciţiu militar pentru paraşutişti, în peninsula Crimeea, care va avea loc la mijlocul lunii martie. 

Dacă ţinem cont că pe lângă trupele de asalt aerian vor acţiona şi subunităţi de artilerie, iar pe timpul exerciţiului, paraşutiştii ruşi, conform scenariului devoalat parţial, vor ateriza pe un teren necunoscut, cu misiunea de a cuceri şi menţine obiective ale inamicului, până la sosirea forţelor principale, a se citi trupele Spetsnaz, atunci se confirmă ipoteza antrenamentului pentru ocuparea litoralului ucrainean rămas încă sub autoritatea guvernului de la Kiev. 

Aşa cum preciza ministerul armatei ruse, debarcarea unităţilor de asalt aerian pe o coastă marină neechipată va fi efectuată de pe navele mari amfibii ale Flotei Mării Negre, respectiv cele cu denumirile Nikolay Filchenkov, Orsk, Saratov, Azov, Novocherkassk, Caesar Kunikov şi Yamal. 

3.000 de paraşutişti militari vor evolua în acest complex exerciţiu militar rusesc, cu menţiunea că Federaţia Rusă are 40.000 de paraşutişti militari utili efectuării desantărilor masive menite a asigura ocuparea rapidă a capitalelor administraţiilor locale, din ţara vizată a fi invadată în decurs de câteva ore.

Pe de altă parte, armata ucraineană se pregăteşte pentru toate scenariile posibile de evoluţie în Donbas, regiune aflată în estul ţării. Astfel, şeful Apărării din Ucraina, generalul-colonel Ruslan Khomchak a anunţat acest lucru la o conferinţă de presă comună cu ministrul Apărării, Andriy Taran: „Toate planurile sunt evaluate, pregătite şi raportate în timp util liderilor ţării. Ca parte a pregătirilor pentru un scenariu ofensiv, anul trecut am început pregătirile la toate unităţile noastre militare, pentru operaţiuni ofensive în zonele urbanizate, deoarece trebuie să fim pregătiţi şi pentru această opţiune. Trupele sunt instruite pentru toate scenariile posibile ". 

De asemenea, el a actualizat situaţia de-a lungul liniei de contact dintre poziţiile ucrainene şi cele ale forţelor de ocupaţie ruse, din Donbas: „Nu există o astfel de noţiune ca „ zona gri ” în terminologia militară, există o zonă de interpunere. Este zona dintre poziţiile inamicului şi a noastră. Astăzi nu este un secret, toată lumea ştie că o zonă de interpunere este între 70 de metri până la un kilometru, de-a lungul liniei de contact de 409 de kilometri." 

Atât exerciţiul militar programat în Crimeea, cu trupe de elită ale Federaţiei Ruse, cât şi scenariul ofensiv menţionat de ministrul ucrainean al apărării sugerează o posibilă nouă primăvară fierbinte, pe litoralul nordic al Mării Negre, cu dinamici parţial previzibile, dar care pun în gardă defensivele Georgiei, Turciei, Bulgariei, României şi Ucrainei. 

Şi cu excepţia unor ignoranţi de la Bucureşti şi a timoraţilor de la Sofia, lucizii de la Kiev, Ankara şi Tbilisi nu subestimează deloc tentaţia Moscovei de a mai muşca un pic din litoralul ucrainean. Doar lecţia învăţată în Crimeea a fost clară: 1. ocupaţia militară prin surprindere totală, 2. ignorarea deliberată a protestelor internaţionale, care nu au avut şi nici nu au efecte pe termen scurt şi mediu, 3. consolidarea dispozitivului militar din noul teritoriu anexat de Rusia, al cărui efectiv ajunge, acum, la 32.000 de ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi. 

Iar distanţa dintre Sevastopol şi Constanţa, pe mare, este de doar 392,65 de kilometri. Dobrogea fiind lipsită de un Corp de Infanterie Marină, aşa cum şi actualul ministru român al apărării semnala unui interlocutor de peste Ocean, realitatea este că România are nevoie la graniţa sa maritimă şi de un dispozitiv defensiv terestru într-adevăr disuasiv. 

Vom vedea ce mărţişoare vor fi desantate la Idele lui Marte. Şi mai ales unde. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite