Marea miză rusă de la Chişinău, bastionul avansat al Uniunii Eurasiatice în Europa

Nu ştiu cât timp mai au liderii noştri politici să se mai concentreze, măcar câteva clipe, asupra a ceea ce se petrece în Republica Moldova, odinioară obiectiv de interes strategic în politica noastră naţională, acum subiect aflat undeva foarte jos pe lista de priorităţi reale şi, în consecinţă, lăsat cvasi-integral în sarcina fostului preşedinte Traian Băsescu.

 Tare păcat, deoarece acolo se petrece un fenomen extrem de interesant şi instructiv: este zona aleasă pentru efectuarea unui experiment politic dintre cele mai relevante prin care organizatorii viitorului Eurasiei vor să vadă care ar putea fi nivelul de acceptabilitate europeană şi internaţională al unei ţări din actualul „cordon sanitar“ care să vină cu o ofertă specifică, undeva la mijloc între apartenenţa la spaţiul dominat de Rusia, dar şi, în acelaşi timp, cu o deschidere „tip elveţian“ ca teren neutru de întâlniri şi negocieri. Este una dintre variantele gândite de strategii Kremlinului pentru a crea un nou tip de state dependente, nu integrate structurii statale a Federaţiei Ruse, cu unele caracteristici constituţionale, economice şi sociale care să le permită continuarea dialogului eventual chiar al unei cooperări extinse cu UE, dar păstrându-le în afara NATO, în acelaşi timp parte a unităţii superioare pe care o va impune noua Eurasie.

Este, pe fond, încercarea de a vedea cât de permeabili şi deschişi ar fi occidentalii, recte SUA şi mai ales Germania, la o asemenea soluţie de tip „buffer zone“. Cea care a fost odată încercată, cam pe aceleaşi frontiere, dar pe bază de forţă militară, acum propusă pe bază de combinare a intereselor economice reciproce, sacrificând eventual, ca la Yalta, ceva populaţii din zona minoră şi care, volens-nolens, vor ajunge la concluzia că, pentru a supravieţui, vor trebui să accepte noile variante propuse. Şi este vorba, cred eu, de un semnal care pleacă demonstrativ de la Chişinău, mergând mai apoi mai departe, cu mult mai departe chiar, în cercuri concentrice propagate conştiincios de propaganda rusă şi agenţii săi de influenţă din diverse ţări vecine şi prietene.

Iar mesajul este deosebit de interesant şi, cu siguranţă, îl veţi recunoaşte extrem de uşor, parte din el fiind identic rostit şi de câţiva politiceni de vază din România. Deocamdată, să auzim varianta originală într-un interviu dat de preşedintele Dodon pentru FLUX.MD 15 februarie 2018. .

1. Moldova, Elveţia Eurasiei

„Republica Moldova are şanse să fie o a doua Elveţie, dacă în primul rând pe intern o să avem un consens social naţional în acest sens. Şi al doilea lucru, foarte important – marile puteri vor refuza la intenţia şi la încercarea să ne tragă spre ele. Nu trebuie Uniunea Europeană să ne tragă obligatoriu spre ea, Rusia nu trebuie să ne tragă spre ea, pentru că în acest caz ţări precum Moldova se rup în bucăţi. Asta s-a întâmplat în cazul Ucrainei. Marea greşeală a puterilor geopolitice a fost că se mergea pe abordarea „if, if” – sau cu noi, sau eşti împotriva noastră. Pentru aşa state ca Republica Moldova, Ucraina şi altele este inacceptabilă o astfel de abordare a partenerilor şi a jucătorilor geopolitici. Pentru că, în caz contrar, dacă presezi prea tare, ajungem la ce ajungem. Aţi văzut ce e în Ucraina. Aceleaşi riscuri sunt şi pentru Moldova. Eu consider - şi despre asta am avut discuţii şi cu cei din Vest, dar şi cu cei din Est, cu domnul Putin de mai multe ori pe parcursul ultimului an, cu conducerea de la Bruxelles, cu doamna Mogherini şi cu alţii – că această abordare este tot mai des înţeleasă de partenerii noştri externi"

2. Moldova, zona în care partenerii jocului global vor căuta soluţia pentru următorul joc

"Se vor finaliza alegerile în Federaţia Rusă şi eu sunt ferm convins că Federaţia Rusă şi Statele Unite vor căuta puncte comune în această regiune. Da, au o agendă comună în alte părţi ale lumii. Dar în această regiune vor avea nevoie de o agendă comună şi de o istorie de succes comună. Scopul meu pe parcursul acestui an a fost să explic acest lucru celor din Germania, din Federaţia Rusă, de la Bruxelles, din Statele Unite – să le spun că aici este punctul pe care îl puteţi privi ca pe un succes pentru fiecare dintre voi. Puteţi încerca să veniţi aici cu o istorie de succes care o să vă aparţină tuturor, nu doar unuia; care poate fi pe viitor un model de soluţionare a altor probleme. Sincer să vă spun, sunt optimist că după finalizarea tuturor proceselor electorale din acest an, la noi, în Rusia, în Statele Unite – alegerile intermediare în Congres. Sper că după finalizarea acestor procese anul 2019 va fi un an al compromisurilor, iar Moldova va fi pe agenda marilor puteri. În ultimul timp noi nu am fost pe agenda marilor puteri. Cel puţin nu pe prima pagină".

3. Relaţii consolidate cu Grupul Vişegrad

„Eu am avut anul trecut întrevederi cu prim-ministrul Ungariei, cu domnul Victor Orban, o discuţie foarte bună şi am concluzionat că pe foarte multe subiecte din politica regională avem poziţii comune. M-a bucurat acest lucru. Dumnealui este membru al familiei partidelor de dreapta în Uniunea Europeană, eu sunt un politician de stânga, dar pe marea majoritate a subiectelor, cum ar fi migranţii, echilibrul în relaţiile cu Rusia şi Occidentul, am găsit puncte de tangenţă. În anul curent sunt optimist că voi avea o întrevedere cu preşedintele Cehiei. I-am transmis felicitări cu ocazia zilei de naştere. Aşteptăm să stabilim în timpul apropiat unde va avea loc întrevederea, la Chişinău sau în Cehia. Anul trecut am avut contacte cu conducerea Bulgariei. Doamna vicepreşedinte a Bulgariei a fost la Chişinău şi în acest an cred că voi avea o întâlnire cu preşedintele Bulgariei care, apropo, tot este socialist. Cu ceilalţi de asemenea vom intensifica contactele,

4. România, exemplul negativ în domeniul vinderii terenurilor către străini .

„Uitaţi-vă la ceea ce s-a întâmplat în România, în alte state, care au avut o abordare foarte liberală în acest sens: practic, terenurile agricole sunt în mare parte proprietatea cetăţenilor străini sau a corporaţiilor străine, care nu au tot timpul interesul să dezvolte agricultura. În unele cazuri le este mai simplu să ruineze agricultura, pentru a intra cu produsele lor, pe care le produc în alte ţări. Şi aceasta este o tragedie pentru ţară, pentru stat, pentru că terenurile sunt în mâinile străinilor, agricultura e ruinată, rămâi fără forţă de muncă şi cu piaţa internă inundată de produse agricole din alte ţări. Citeam recent o analiză din România, despre miliardele de euro pe care românii le plătesc pentru produsele agro-alimentare de import, ceea ce anterior produceau. Uitaţi-vă ce s-a întâmplat în Bulgaria: cel puţin jumătate din producţia autohtonă, după ce a devenit membră a UE şi a liberalizat totul, practic a falimentat. Astfel, în acest sens, Ungaria este un exemplu viu, un exemplu bun. Evident, în Republica Moldova acest lucru trebuie restricţionat. Pentru că la moment, prin diferite instrumente, se ajunge la aceea că, totuşi, cetăţenii străini intră în posesia terenurilor agricole. Asta este foarte periculos“.

5. Baza identităţii naţionale: o familie puternică şi respectul valorilor tradiţionale (răspuns la întrebarea reporterului: "v-aţi întâlnit recent cu preşedintele Organizaţiei Internaţionale pentru Familie, americanul Brian Brown. Aţi decis de comun acord să organizaţi în luna septembrie a acestui an Congresul Mondial al Familiilor la Chişinău. Ce v-a determinat să lansaţi această iniţiativă şi mai vreau să vă întreb dacă sunteţi adeptul convingerii că la ora actuală familia este ţinta unor atacuri fără precedent în istorie?“)

„În Republica Moldova peste 98 la sută sunt creştin-ortodocşi. În Republica Moldova este tradiţional, normal, să existe relaţii familiale bune. La noi se spunea tot timpul că familia este celula de bază a societăţii. Şi uitaţi-vă ce se întâmplă. Oponenţii noştri – ai statalităţii – în ce lovesc cel mai des în ultimii ani? Ei lovesc în istorie, în religie şi în tradiţiile noastre, în familia noastră. Vin cu istoria altor state, vin cu încercarea denigrării Bisericii în Moldova, vin cu înregistrarea minorităţilor sexuale. În opinia mea, dacă o să permitem asta, va fi distrusă statalitatea, pilonii pe care se sprijină statul nostru. anume din aceste considerente, pe parcursul ultimilor ani, am fost categoric împotriva încercărilor de a bate în aceste valori. Am ieşit cu mai multe iniţiative, cu acţiuni de protejare a acestor valori. În acest an, când am avut posibilitatea să conving partenerii noştri externi să organizăm la Chişinău Congresul Mondial al Familiei, am profitat de această ocazie. Acum doi ani, în 2016, am fost la Tbilisi, unde a avut loc un astfel de eveniment. Anul trecut a avut loc la Budapesta. Mi-a reuşit să îi aducem aici, să-l convingem pe Brian Brown. Şi în mod sigur în septembrie vor fi aici reprezentanţi din zeci de ţări, nu doar din ţările creştin-ortodoxe, ci şi catolice, care sunt pentru aceleaşi valori. Eu cred că este un succes enorm pentru noi".

Deocamdată, cred eu, este vorba despre un experiment care propune soluţia unor state grupate în „buffer zone“ cu liant ortodox (şi cu acceptare a uniaţilor)/familie tradiţională/doctrină suveranistă/eurosceptică şi anti-NATO, pe un spaţiu care să plece, deocamdată, din Belarus, estul Ucrainei, R.Moldova şi Serbia, în speranţa de a desprinde şi grupul România/Bulgaria/Grecia (eventual şi Cipru) reunite într-o Federaţie Balcanică de state, prelungirea şi poate chiar anexă a Vişegradului în varianta nouă a Mitteleuropa sec.XXI. Dar, de data asta, parte a marii construcţii a Noii Eurasii.

Este un scenariu vehiculat şi pe care e bine să-l ştiţi, interpretând mai bine jocurile ce se fac în jurul nostru. Aceasta este noua mare miză rusă pentru secolul XXI, în combinaţie cu China şi partenerii din Organizaţia de cooperare de la Şanghai.