„Ameninţarea cu un divorţ cu scandal este una absolut reală, ceea ce ar fi o enormă greşeală geostrategică“ - avertiza la Viena Jeremy Hunt, noul Ministru de Externe al Marii Britanii, precizând şi că „singura persoană care s-ar bucura ar fi Putin“.

„Divorţ cu scandal“ înseamnă lipsa unui Acord de ieşire din Marea Britanie, perspectivă de altfel evocată de mai multe ori de premierul Theresa May care spunea că „lipsa unui acord este preferabilă unui acord prost“. În acest moment, perspectivele unei lipse de acord deschid din ce în ce mai larg porţile coşmarului ultimi, cel în care, de la o zi la alt, vor fi întrerupte toate acordurile existente şi funcţionale între UK şi UE. Iar prima consecinţă va fi un haos de proporţii uriaşe deoarece, prevăd analiştii economici, chiar dacă ar exista deja pregătite legislaţiile de rezervă în Marea Britanie, timpul de adaptare a liniilor comerciale, vămilor, sistemelor administrative centrale şi locale va fi de cel puţin câteva luni, perioadă în care ţara ar putea funcţiona în regim de avarie.

Astea, din nefericire, nu sunt numai vorbe şi nici scenarii teoretice. Theresa May ia foarte în serios perspectiva unui „hard Brexit“ şi a recunoscut că guvernul a pregătit diverse scenarii pentru această situaţie, un lucru necesar de făcut şi care ar trebui să ofere opiniei publice un sentiment de „siguranţă“. Matt Hancock, ministrul sănătăţii, nu numai că a confirmat spusele Primului Ministru, dar a adăugat şi că a demarat o colaborare cu diferite sectoarele industriale „în vederea potenţialei nevoi de a stoca produse în vederea unui Brexit fără acord... Aceasta include produse medicale, vaccinuri, echipamente medicale, consumabile pentru spitale şi rezerve de sânge“. Iar colegul său Dominic Raad, noul ministru pentru Brexit, a spus că echipa sa se preocupă de existenţa „unor rezerve alimentare adecvate“ dacă scenariul „hard Brexit“ va deveni realitate.

Este chiar o perspectivă ce trebuie luată foarte serios în considerare? Da, spune Lord Price, fost ministru al comerţului până în septembrie anul trecut al cărui argument principal era bazat pe faptul că scenariul respectiv ar implica întreruperi masive ale liniilor de aprovizionare: „zona cea mai vulnerabilă este reprezentată de sectorul fructe şi legume. Producem în UK doar 25% din necesarul nostru de consum în domeniu, iar 39% din importurile de fructe provin din UE, dar în cazul legumelor avem importuri de 80% din Europa şi mai ales din Spania... dar ceea ce veţi vedea este nu o scădere a nivelului de aprovizionare ci, mai degrabă, o creştere a preţurilor la fructe şi legume, alături de creşteri ale preţurilor la carne şi alte produse din coşul zilnic de consum“.

Repet, este vorba despre un scenariu-limită dar care, de la o zi la alta, este din ce în ce mai mult luat în discuţie şi noile dispoziţii despre care se spune că sunt deja conţinute într-un proiect de legislaţie de urgenţă seamănă foarte tare cu prevederile specifice ale unei stări de urgenţă. Şi multă lume îşi aminteşte acum că, în septembrie anul trecut, Philip Rutnam (citat de Daily Online) înalt funcţionar la Home Office, declara că, în caz de Brexit fără reguli, nu poate fi exclusă posibilitatea trimiterii la frontiere a unor soldaţi soldaţi pentru a întări forţele existente („Border Force“), pentru controlul călătorilor şi bunurilor care ajung în UK.

Iar acum, scriu colegii de la Sunday Times, „miniştrii au pregătit un plan privind trimiterea armatei pentru a aduce mâncare, medicamente, alimente şi combustibil în cazul în eventualitatea unor probleme de aprovizionare dacă Marea Britanie se va trezi confruntată cu un Brexit fără reguli. Au fost scose din arhive planuri mai vechi vizând modul în care forţele armate ar putea ajuta autorităţile civile, folosite de obicei în caz de urgenţe civile... Elicopterele şi camioanele armatei ar fi folosite pentru a aproviziona populaţia vulnerabilă care ar avea probleme în obţinerea medicamentelor de care au nevoie“.

Luna asta, poate cel mai târziu luna viitoare, guvernul va da publicităţii o „notă tehnică“ care să dea indicaţii asupra modului de comportament care ar trebui adoptat de cetăţeni şi de către mediul de afaceri în caz de scenariu extrem. Iar Sky News a prezentat deja în urmă cu câteva zile o serie de rapoarte provenind de la autorităţi locale care-şi exprimă neliniştile, spre exemplu crescătorii de oi din Insulele Shetland care se tem de o scădere importantă a veniturilor lor cauzată de creşterea taxelor. Sau autorităţile din Bristol, care se tem chiar de apariţia unor „tulburări sociale“ în cazul în care „nici partizanii, nici adversarii UE nu-şi vor găsi reflectate preocupările“ în eventualul text al Acordului de ieşire din UE.

Ceea ce este posibil, spun cei de la Financial Times care prezintă un scenariu credibil care circulă la Bruxelles în care e vorba despre ajungerea în final la un acord în termeni cât mai vagi posibil, astfel încât să se întârzie cât mai mult, poate indefinit, plecarea UK.

Se poate, numai că, deja este extrem de târziu şi, pe măsură ce trece timpul, creşte şi presiunea asupra celor două tabere din guvernul britanic şi asupra doamnei Theresa May personal, nevoită ca, în toamnă, să prezinte propriului său Cabinet şi apoi Parlamentului formula finală a Acordului.

Şi dacă nu?

Atunci orice va fi posibil de imaginat, inclusiv perspectivele din acest scenariu pe care vi l-am prezentat azi. Dar atunci ele ar trebui combinate cu răspunsul cel puţin prudent şi deloc entuziast venit din zona Commwealth, cu ţări care vor prefera în mod evident o relaţie comercială cu UE decât una cu un partener care va putea să aibă probleme chiar cu configuraţia sa statală, odată cu Scoţia şi Irlanda de Nord pregătite mai demult să profite de orice situaţie istorică realmente favorabilă pentru a părăsi Regatul Unit.

Să vedem.