În primul rând, fiindcă un lucru foarte grav s-a petrecut recent la Chişinău. E vorba, sunt convins că v-aţi dat seama, despre anularea scrutinului pentru primărie. În condiţiile în care niciunul dintre cei doi candidaţi ajunşi în finală n-a contestat felul în care s-a derulat turul decisiv şi întrucât singurul care a tras profit de pe urma deciziei a fost Partidul Democrat, s-a născut bănuiala că nu instanţa a pronunţat decizia anulării, ci oligarhul Plahotniuc.

În al doilea rând, a trecut mai bine de un an de când PE hotărâse că acordarea asistenţei macrofinanciare pentru Republcia Moldova trebuie condiţionată de respectarea recomandărilor Comisiei de la Veneţia referitoare la modul de scrutin. Nici până în ziua de azi guvernul Filip n-a luat în seamă poziţia exprimată de forul de la Strasbourg. Degradarea recentă a stării democraţiei complică şi mai tare acordarea primei tranşe: Comisia a blocat-o sine die. În primăvară, ea oprise deja acordarea sprijinului bugetar, din pricina situaţiei politice confuze din ţară.

În al treilea rând, dezbaterea a avut loc cu puţin timp înainte de organizarea unui scrutin legislativ important. În urmă cu patru ani, trei partide de orientare pro-europeană aveau împreună majoritatea. S-au dovedit incapabile să continue apropierea de UE. Statul e acum confiscat de interese oligarhice. Reformele sunt mimate. Justiţia nu e independentă, iar preşedinţia a fost câştigată de un politician controlat de la Kremlin.

Mai are Moldova un viitor european? Da, cred eu. Cu trei condiţii.

Prima e ca, la toamnă, alegerile să fie organizate corect, iar rezultatele lor să fie respectate de competitori. Extinderea experienţei de la primăria Chişinău la întreaga ţară ar însemna sfârşitul democraţiei şi aşa fragile din Republica Moldova.

A doua condiţie este ca politica să iasă de sub influenţa oligarhilor şi a politicienilor aserviţi Moscovei. Legea electorală adoptată anul trecut este rezultatul unui pact între Plahotniuc şi Dodon. Ea împiedică exprimarea liberă a voinţei cetăţeanului, singura care trebuie să conteze în configurarea deciziilor politice.

Last but not least, e nevoie ca idealul european să servească drept busolă a acţiunii politice. Dacă – la fel ca în ultimii ani – puterea de la Chişinău va încerca să joace la două capete, rezultatul va fi sporirea confuziei şi a instabilităţii politice. Există încă o speranţă, dar ea poate fi irosită foarte uşor.