Macron, somat să potolească furia „perdanţilor“ globalizării
0
Alegerile prezidenţiale, dincolo de victoria lui Emmanuel Macron, au scos la iveală sentimentul de abandon şi de exasperare a unei părţi a populaţiei - o provocare pentru noul preşedinte, chemat să găsească soluţii concrete pentru „perdanţii“ mondializării, scrie AFP.
”Cunosc disensiunile din naţiunea noastră care i-au determinat pe unii să voteze extreme”, a recunoscut în seara victoriei sale liderul En Marche! adăugând că a sondat ”anxietatea şi îndoielile” unei părţi a francezilor, referindu-se la frica de delocalizări, respingera elitelor, amărăciunea faţă de Europa.
Scrutinul a scos de fapt la lumină o fractură între două grupuri de alegători pe care pare că totul îi opune - cei ai lui Emmanuel Macron, adesea înstăriţi, cu diplome şi care locuiesc la oraş şi cei ai lui Marine Le Pen - mai defavorizaţi din punct de vedere social şi provenind din zone rurale sau periurbane.
”Este un fenomen pe care-l vedem conturându-se din anii '90, dar care s-a amplificat”, explică pentru AFP Laurent Bouvet, un politolog la Universitatea Versailles-Saint-Quentin.
”Se spune că există un sfârşit al clivajului dreapta-stânga. Dar asta nu înseamnă că nu mai există clivaj social”, adaugă el.
Este o părere împărtăşită de Julien Damon, profesor la Sciences Po, care a văzut ”două Franţe în urmne”, una ”cu învingătorii mondializării”, cealaltă cu ”învinşii”.
În opinia sociologului, această ”fractură politică” trebuie să fie unul dintre ”principalele subiecte de preocupare” ale noului mandat prezidenţail de cinci ani.
FORMARE ŞI SOLIDARITATE
Cum să se ţină cont, după constatare, de temerile şi aşteptările exprimate în campanie?
În echipa lui Emmanuel Macron se insistă asupra consolidării formării profesionale, indispensabile într-o luptă eficientă împotriva excluderii.
”Ştim că în Franţa există o problemă de calificare a tuturor tinerilor care ies prematur din sistemul şcolar, ceea ce explică în parte nivelul ridicat al şomajului”, confirmă Xavier Ragot, preşedintele Observatorului Francez al Condiţiilor Economice (OFCE), favorabil unei ”reforme de fond” în vederea eficientizării sistemului de formare.
Însă nici vorbă ca această măsură să devină ”alfa şi omega” luptei împotriva şomajului.
”Formarea nu va rezolva toate problemele”, insistă economistul, care afirmă că-şi doreşte o politică de relansare economică în vederea stimulării puterii de cumpărare a gospodăriilor.
În opinia lui Louis Maurin, directorul Observatorului Inegalităţilor, accentul ar trebui să fie pus de asemenea asupra solidarităţii, prin intermediul fiscalităţii.
În prezent, ”nu mai există o reflecţie asupra repartizării bogăţiei”, îşi exprimă el regretul, îndemnând la ”un efort colectiv, universal şi repartizat echitabil”.
Fostul jurnalist, care se îndoieşte că Emmanuel Macron va face ”cadouri importante” celor mai înstăriţi, îl invită pe preşedintele-ales să se intereseze mai mult de ”tinerii din mediile populare”, ”cei mai afectaţi de precaritate”.
”MESAJ DE ALERTĂ”
Pentru mulţi, respingerea mondializării este necesar să-l determine de asemenea pe Macron să-şi pună întrebări despre Europa şi despre legăturile ei cu cetăţenii.
”Una dintre mizele principale este problema solidarităţii între statele europene”, subliniază Xavier Ragot, în opinia căruia Bruxellesul este necesar să lupte mai eficient împotriva ”dumpingului social”.
”Este necesar să fie creată o piaţă europeană a muncii pe care să nu existe concurenţă neloială. Există deja piste, după ce Jean-Claude Juncker a propus să se introducă salariul minim în toate statele membre UE”, explică cercetătorul, care se pronunţă, la rândul său, în favoarea unei ”asigurări de şomaj europene”.
”Europa trebuie să se adreseze celor care se simt perdanţi în mondializare”, a subliniat marţi comisarul european Pierre Moscovici, îndemnând UE să ţină cont de ”mesajul de alertă” al scrutinului.
Dincolo de Europa ”există un enorm efort de reconstrucţie de făcut, care să-i permită fiecăruia să-şi găsească locul într-un proiect comun”, analizează Laurent Bouvet, care susţine implementarea unor politici publice ”mai ambiţioase”, care să permită apărarea ”serviciilor publice”.
În opinia scriitorului Édouard Louis, care provine dintr-o familie modestă şi care votează cu Frontul Naţional (extremă dreapta) ”nu ne putem mulţumi cu lupta împotriva urii”. ”Trebuie să-i apărărm pe cei mai slabi” şi să dăm ”un loc oamenilor celor mai invizibili”, a scris el într-un articol publicat în The New York Times.
Se încarcă comentariile...
