Luxemburg, paradisul marilor profituri: cum fac giganţi globali precum Apple, Ikea, Amazon şi Pepsi evaziune fiscală de sute de miliarde de euro

Luxemburg, paradisul marilor profituri: cum fac giganţi globali precum Apple, Ikea, Amazon şi Pepsi evaziune fiscală de sute de miliarde de euro

Datorită stocului uriaş de documente confidenţiale publicate, dezvăluirea este numită „LuxLeaks”.       FOTO Shutterstock

Mai bine de 340 de multinaţionale, dintre care unele cu operaţiuni şi în România, au acorduri fiscale speciale cu autorităţile luxemburgheze, care le permit să ocolească plata unor impozite în valoare de miliarde de euro. Rulându-şi profiturile prin micul ducat european, companiile obţin rate de impozitare mai mici de 1%, faţă de peste 21% - rata medie de impozitare a profitului în UE, sau 40%, rata de impozitare a profitului în SUA.

Ştiri pe aceeaşi temă

Amploarea beneficiilor fiscale oferite de Luxemburg marilor companii care-şi deschid aici sedii a fost scoasă la iveală de o investigaţie-mamut realizată de 80 de jurnalişti din 26 de ţări, printre care şi România. Cele aproximativ 28.000 de pagini de documente confidenţiale publicate de International Consortium of Investigative Journalists arată cât de departe au mers autorităţile luxemburgheze în concesiile făcute marilor corporaţii.
 
Laxitatea sistemului financiar luxemburghez este de notorietate, statul fondator al UE aflându-se deja de luni bune într-o dispută deschisă cu Comisia Europeană din cauza acordurilor fiscale secrete bănuite a fi ajutoare de stat.
 
Între timp însă, preşedinţia UE a fost preluată de politicianul luxemburghez Jean-Claude Juncker, fost premier al ducatului, care s-a pronunţat deja cu privire la acest scandal şi a spus că „nu consideră că acordurile fiscale contravin în orice fel cu normele europene”. În plus, multe dintre aceste acorduri fiscale speciale încă în vigoare au fost semnate în timp ce Juncker era premierul Luxemburgului, ceea ce înseamnă că noul preşedinte al Comisiei Europene a aprobat înţelegerile. 
 
Guverne din întreaga lume au pierdut miliarde de dolari din cauza artificiilor contabile prin care multinaţionalele îşi plimbă profiturile prin Luxemburg pentru a evita ratele de impozitare considerabil mai mari din ţările în care desfăşoară activităţi, reiese din investigaţia ICIJ. 
 
 
Toate aceste operaţiuni echivalente cu o uriaşă schemă de evaziune fiscală sunt însă protejate de cadrul legislativ luxemburghez şi sunt coordonate de cele patru mari companii de audit din lume - Deloitte, Ernst & Young, KPMG şi PricewaterhouseCoopers. 
 
Impozite mai mici de 1%
 
Cu ajutorul acestora, marile companii elaborează scheme complicate de contabilitate, profitând de fiecare nişă fiscală luxemburgheză, unele companii ajungând astfel să aibă o rată de impozitare mai mică de 1%. Autorităţile luxemburgheze nu doar că nu fac niciun efort pentru a stopa practicile, ci furnizează periodic acestor companii „scrisori de asigurare”, în care stipulează clar că Ministerul Finanţelor aprobă aceste activităţi - multe dintre ele se regăsesc printre documentele care stau la baza acestei investigaţii.
 
 
Dezvăluirile vin la doar o lună după ce Bruxelles-ul a avertizat Luxemburgul şi Irlanda pentru aceste operaţiuni. Mai exact, Comisia Europeană a trimis scrisori individuale către Irlanda privind înţelegerea sa cu americanii de la Apple, una dintre cele mai mari companii din lume după capitalizarea de piaţă, şi către Luxemburg, cu privire la înţelegerea fiscală cu italienii de la Fiat, unul dintre cei mai mari producători europeni de autoturisme. 
 
Executivul UE le-a transmis astfel celor două ţări că acordurile fiscale speciale reprezintă ajutoare de stat, după cum reiese din cercetările „preliminare” pe care le-a efectuat. Astfel, împotriva celor două ţări se pot declanşa proceduri de infringement, aceste ajutoare de stat fiind incompatibile cu legislaţia comunitară. 
 
Cum funcţionează labirintul offshore
 
 
Primul pas este ca multinaţionala să-şi deschidă o subsidiară în Luxemburg. Oficial, rata de impozitare a companiilor este de 29%, însă cadrul fiscal lax permite încheierea de acorduri individuale cu o entitate. Practic, fiecare companie îşi poate negocia rata de impozitare. 
 
Una dintre principalele metode elaborate de companiile de audit este „împrumutul internaţional” între companii-surori, din cadrul aceleiaşi multinaţionale. Compania se împrumută practic pe ea însăşi, doar că prin subsidiara din Luxemburg. Apoi, celelalte unităţi din restul lumii achită împrumutul, plus dobândă, sucursalei din Luxemburg. Banii ajung astfel sub legislaţia „prietenoasă” din ducatul european. 
 
Un alt artificiu este cedarea drepturilor de brand către sucursala din Luxemburg. Aceasta din urmă poate apoi să perceapă celorlalte entităţi din aceeaşi corporaţie taxe pentru folosirea ei în alte ţări în afară de Luxemburg. Mai exact, explică ICIJ, „este ca şi cum i-ai cere cuiva din familia ta bani pentru a folosi numele de familie pe care-l aveţi”. Banii curg astfel înapoi în Luxemburg, sub formă de redevenţe. În Luxemburg, redevenţele sunt exemptate în proporţie de 80% de la plata impozitului. 
 
Marile companii de audit, veriga-cheie din schema de evaziune
 
Giganţii globali de audit sunt arhitecţii acestui labirint offshore. Ei oferă servicii de contabilitate, audit şi consultanţă companiilor vizate pentru aceste practici, însă, nu de puţine ori, aceleaşi companii au lucrat şi pentru guverne. Recent, companiile supranumite „Big Four” pentru monopolul mondial pe care-l deţin în acest sector au fost acuzate deschis de „escrocherie” de parlamentul britanic.
 
Deloitte, Ernst & Young, KPMG şi PricewaterhouseCoopers au furnizat contabili de top guvernului britanic pentru a ajuta la elaborarea cadrului fiscal britanic. Acum, aceiaşi contabili şi aceleaşi firme oferă consultanţă companiilor multinaţionale şi altor clienţi individuali despre cum pot evita plata impozitelor în Marea Britanie, a reieşit dintr-un raport realizat de Comisiei pentru Afaceri Publice din Camera Comunelor, camera inferioară a parlamentului britanic. Acţiunile firmelor de contabilitate echivalează cu o escrocherie şi reprezintă un „conflict enorm de interese”, care trebuie oprit, a declarat Margaret Hodge, preşedintele Comisiei. 
 
În România, compania de audit PricewaterhouseCoopers, ai cărei clienţi folosesc legislaţia luxemburgheză pentru a obţine o rată mai mică de impozitare, a oferit consultanţă statului român în mai multe tranzacţii majore, printre care privatizarea Electrica Muntenia Sud, cumpărată cu 820 de milioane de euro de compania italiană Enel, şi a conceput planul de privatizare al combinatului Oltchim, care a eşuat după implicarea lui Dan Diaconescu în licitaţie. 
 
 

 

 

 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: