Adevărat, accesul la dantelăria vaporoasă a gîndirii lui Macron nu e dat oricui. Din fericire pentru un viitor pe care turmele de la Ikea în jos nu îl dibuiesc de fel, elitele noastre, în funte cu iniţiaţii de la USR, sînt fluente în macrosofie. Avem noroc. Macron e un Voltaire trecut prin Mitterand, dar nici ai noştri nu sînt lipsiţi de bacalaureat.

Această fericită confluenţă spirituală obligă la descrierea ideilor lui Macron, aşa cum au fost ele  expuse recent, într-o scrisoare publicată, modest, dacă nu chiar discret, în ziare din toate cele 28 de state membre UE. Scrisoarea se cheamă, tot din modestie, „Pentru o Renaştere europeană” şi poate fi tradusă în rupestră, după cum urmează.

Mai întîi, vine informaţia după care Europa e în criză. Destinatarii acestei observaţii sînt „cetăţenii Europei”. Rezultă, imediat, două lucuri. Mai întîi, că Macron vorbeşte şi cu moldovenii, ucrainienii, albanezii, islandezii şi alte seminţii care nu fac parte din UE, dar, după istorie şi locul de pe hartă, sînt locatare ale Europei. Cu toate astea, eseul analitic al lui Macron nu suflă un cuvînt şi nu livrează nici o sclipire de geniu destinată amărîţilor din Estul şi Sudul Europei. Marele vizionar îşi păstrează flerul şi generozitatea numai şi numai pentru depanarea UE.

Macron repetă, astfel, mica porcărie uzuală prin care UE care încurajază confuzia între UE şi Europa. Cum nimeni nu trişază fără să vizeze potul cel mare, trebuie spus că această confuzie, promovată mai insistent decît bănuiala după care unu plus unu fac doi, nu e întîmplătoare. Miza e curbarea bunului simţ. Mormăită fără încetare sau afişată zgomotos, această confuzie instalează ideea după care Europa există doar dacă există UE şi dispare odată cu UE. Cu alte cuvinte, mica inexactitate agreată de riguroşii mari preoţi UE încearcă să impună senzaţia că UE e nemuritoare şi ne va însoţi, luminîndu-ne, mult după stingerea astrului solar.

Docteur Macron merge mai departe: fiara care mănîncă măruntaiele Europei - cum se spune, mai nou, Uniunii Europene - e naţionalismul.

A doua descoperire datorată lui Macron e cauza. Sursa crizei europene e Brexit - numărul de înmatriculare al celor 17,4 milioane de voturi care au fixat, liber şi democratic, desprinderea Marii Britanii de UE. În acest punct, Macron nu are tăria morală să îşi pună întrebările de bază: cine a forţat criza? Nebunia colectivă a britanicilor sau atitudinea insuportabilă a UE? Exasperarea unei naţiuni care îşi caută suveranitatea pierdută sau colonialismul birocratic impus, pas cu pas, de UE?

Docteur Macron merge mai departe: fiara care mănîncă măruntaiele Europei - cum se spune, mai nou, Uniunii Europene - e naţionalismul. Un cancer încăpător care aliniază încolăcit toate fantomele de care se declară bîntuiţi inginerii sufletului european: brutalitatea engleză, fascismul polono-maghiar, tembelismul macaronar italian. De bună seamă şi anti-semitismul pe care Macron l-a plasat, fără dovezi, în braţele Vestelor Galbene - armata răsărită din rigolă pentru a tulbura weekend-urile prezidenţiale. Aici poate fi găsită cheiţa de taină care deschide aparatura folosită mincinos de Macron.

Nu trebuie să fi doctor în Tora pentru a înţelege că huliganismul antisemit francez e aproape în totalitate o ispravă musulmană. Cei mai înzestraţi din stîlpii comunităţilor care asigură diversitatea Franţei practică hăituirea „jidanilor” rataţi de nazism. Macron se preface binişor că habar n-are cine poartă asemenea sporturi în sînge, cultură şi religie. Marele democrat are nevoie de votul arab şi, din acest motiv, dezvoltă cu spor o miopie avansată. Antisemitismul există, dar e decernat adversarului politic, nu autorului real.

Exact acelaşi mecanism e folosit pentru demonizarea adversarilor din afara Franţei. Cine nu face parte din bazinul electoral al avansatului Macron nu mai e cetăţean european, ci, mai curînd, vită cu zvastică pe uger. În acest punct, apostolii de buzunar ai lui Macron dau dovadă de o prostie fără rival, în România.

Astfel, după ce au cedat, pe gratis, nulităţilor pre-cerebrale din PSD tema familiei, domeniul politicii externe şi relaţia cu Israelul, progresiştii noştri userişti şi civici au pus la dispoziţia lui Liviu Dragnea adevărul. Pur şi simplu. Orbirea militantă a făcut din progresişti groparii noţiunilor fundamentale: patriotismul şi esenţa populară a democraţiei. Chiar iradiat de vecinătatea nătîngă a Vioricăi, Dragnea nu e fraier şi, prin urmare, a înhăţat imediat prada.

Faţă de toate aceste probleme, idolul progresist Macron propune o soluţie de aleasă deraiere mentală.

Aşa am ajuns în situaţia vicioasă şi riscantă în care regele scamatorilor are la dispoziţie, nu numai patrimoniul fizic, dar şi patrimoniul moral al naţiunii. Dragnea se destinde în piscina cu virtute, unde face bazine de demnitate rănită. Declaraţia prin care tartorul şef PSD s-a drapat, sîmbăta trecută, la Slobozia, în culorile identităţii naţionale e o escrocherie înlesnită de deştepţii adăpaţi de Macron cu ibricul lui Cioloş. În adevărata ei înfăţişare, lumea progresiştilor noştri e, urmînd linia Macron, o clasă care detestă izul, numărul şi votul mulţimilor.

Să ne gîndim bine! Anti-pesedismul nu poate scuza această eroare care duce, după un model într-adevăr verificat în UE, la tragedie. La sciziunea definitivă a naţiunii, la izgonirea „prostimii” şi la domnia ţîfnoasă a netoţilor titraţi asupra unei ţări fără înţeles.

Orice conflict politic mutat din seama liderilor în contul unei categorii sociale duce la război civil declarat sau nedeclarat. Asta ne paşte şi toată lumea ridică din umeri. USR se crede depozitar al balsamului euro-tehnic miraculos care pansează orice erupţie şi înnobilează la simpla atingere.  PNL e la fel de vinovat. Pentru că trebuia să fie un partid cu adevărat naţional, nu o organizaţie de molfăit clişee în grup. Va veni vremea în care fuga de propria naţiune va fi uşor observabilă din toate unghiurile şi la toate partidele dar această surpriză se va consuma în ridicol şi nepăsare. Politica a ratat în mod repetat România şi nu se mai poate opri din acest seceriş cu tăietura la rădăcină.

Faţă de toate aceste probleme, idolul progresist Macron propune o soluţie de aleasă deraiere mentală. Pe scurt, Macron vrea încă o salbă de Agenţii, Consilii şi experţi, pe teme, sertare şi dosare atent defalcate: securitate, migraţie, finanţe, social. Încă 5-6 Agenţii, 2-3 Consilii, plus o Bancă Europeană a Climatului. Macron propune vindecarea prin înteţirea tratamentului care a turbat pacientul. V-aţi săturat de birocraţie, dirijism şi supraveghere? Vă dăruiesc birocraţie, dirijism şi supraveghere, la pătrat. Pretextul: binele general, administrat de cei ce cunosc şi trebuie urmaţi. 

Metoda care a mai asfixiat, sub presiunea ideologiei unice, larma, dar şi libertatea, erorile, dar şi curajul lumii reale europene a fost pusă iar la lucru. Agenţia cerută de Macron pentru Apărarea Democraţiei Europene va controla alegerile şi va instala cenzura pe net. Consiliul de Securitate Internă va impune cote de migranţi. În fine, superbe legiuni de experţi vor închide gura oricărui răzvrătit care ignoră competenţa prestigioasă a UE.

E de-a dreptul plictisitor. În fond, plictisul e arta dintotdeauna rezervată funcţionarilor. Mult mai gravă e dispariţia lumii conducătoare din mijlocul lumii reale pe care a declarat-o nulă şi defectă.