Danemarca, măsuri dure pentru imigranţi. Solicitanţii de azil, deportaţi într-o ţară terţă până când cererea lor este procesată

FOTO EPA-EFE

Danemarca este pe cale să devină prima ţară din UE care va procesa solicitările de azil în timp ce persoanele care le-au depus sunt în afara Europei. Propunerea guvernamentală a atras furia din partea avocaţilor drepturilor omului.

Denemarca şi-a câştigat reputaţia de a adopta una dintre cele mai dure poziţii în materie de migraţie din UE, sub ministrul imigraţiei, Mattias Tesfaye, un social-democrat care este el însuşi fiul unui imigrant etiopian, relatează Financial Times, citată de Mediafax.

Ţara este prima din Europa care a declarat că zona din jurul capitalei siriene, Damasc, este sigură pentru întoarcereaa refugiaţilor. Guvernul a luat, de asemenea, măsuri interne dure, inclusiv evacuări forţate în cartierele de migranţi pentru a încerca să destructureze „ghetourile" din mai multe oraşe daneze.

Ultimele propuneri arată că solicitanţii de azil care sosesc în Danemarca vor fi transportaţi într-o ţară terţă, unde cererea lor va fi procesată. Dacă solicitantului nu i se va permite să rămână în ţara terţă, naţiunea îi va deporta.

Danemarca este cea mai nouă ţară dintr-o listă de ţări europene care au încercat să înfiinţeze tabere de azil în Africa. Fostul premier britanic Tony Blair a încercat în 2004 să convingă Tanzania să proceseze cererile de azil, dar nu a reuşit.

Nu este încă clar care va fi ţara terţă ce va procesa cererile de azil, dar Rwanda este una dintre ţările vehiculate după ce Mattias Tesfaye şi un alt ministru danez au călătorit în capitala Kigali la sfârşitul lunii aprilie şi au semnat un memorandum de înţelegere privind azilul şi migraţia.

Rwanda are o tradiţie de primire a refugiaţilor şi găzduieşte aproximativ 130.000 dintre aceştia, în principal din ţările din regiune Burundi şi Republica Democrată Congo. Deşi planurile anterioare de relocare a migranţilor africani din Israel în Rwanda au eşuat în 2018, aşa-numitul centru de mecanism de tranzit de urgenţă (ETM) a fost înfiinţat în anul următor în Gashora.

Peste 500 de refugiaţi - în principal din Sudan, Eritreea, Etiopia şi Somalia - au fost trimişi din Libia în Rwanda.