Lecţia Olandei după inundaţiile devastatoare din nordul Europei, soldate cu 200 de morţi VIDEO

Inundatii în Olanda FOTO Getty Images

Cel puţin 195 de oameni au murit în Germania şi Belgia după ce viiturile au venit puternic şi rapid, ridicând întrebări despre cum a fost posibil acest lucru şi modul în care autorităţile au gestionat situaţia în aceste ţări. Chiar dacă mai puţin afectată, peste Olanda s-au abătut de asemenea fenomene extreme şi totuşi a reuşit să scape fără a înregistra vreun deces, relatează CNN.

Olanda s-a confruntat de asemenea cu fenomene meteo extreme, deşi precipitaţiile nu au fost la fel de însemnate cantitativ precum în Germania şi Belgia. A avut şi ea localităţi scufundate şi totuşi nimeni nu a murit. Succesul măsurilor sale în calea dezastrului ar putea fi un exemplu şi pentru alte ţări mai ales că schimbările climatice riscă să crească frecvenţa ploilor masive ce se abat asupra comunităţilor într-un interval scurt de timp.

„Am văzut mai bine valul care venea şi direcţia în care se îndrepta”, a declarat profesorul Jeroen Aerts, şeful departamentului pentru ape şi riscuri climatice de la Universitatea Vrije din Amsterdam.

Olanda are o lungă istorie de gestionare a apelor - trei mari fluvii europene , Rinul, Meusa şi Scheldt, îşi au deltele aici şi, cu o mare parte din terenul său sub nivelul mării, guvernul spune că 60% din ţară este expusă riscului de inundaţii.

Infrastructura sa de gestionare a apei este printre cele mai bune din lume – implicând ziduri uriaşe cu braţe mobile, de mărimea a două terenuri de fotbal, dune de coastă întărite cu aproximativ 12 milioane de metri cubi de nisip pe an şi măsuri simple, precum diguri sau lărgirea albiilor râurilor.

O agenţie guvernamentală se ocupă doar de gestionarea apelor şi de cei 1.500 de kilometri de sisteme de protecţie în calea intemperiilor.

Punctul forte al Olandei este reţeaua de organisme locale a căror singură sarcină constă în a se îngriji de problemele apelor, de la inundaţii până la apele reziduale, a spus Aerts. Primul dintre aceste „consilii locale” a fost înfiinţat în oraşul Leiden în 1255 – ceea ce arată că Olanda e conştientă de această necesitate de opt secole.

 „Este o caracteristică unică a noastră. În afară de guvernul naţional, provinciile şi oraşele, avem un al patrulea strat, consiliile pentru ape care sunt concentrate în totalitate pe gestionarea apei”, a subliniat Aerts.

Serviciul de gestionare a situaţiilor de urgenţă Copernicus a declarat că a transmis peste 25 de avertismente pentru anumite regiuni din bazinele fluviilor Rin şi Maas în zilele care au precedat inundaţiile, prin intermediul sistemului european de conştientizare a inundaţiilor (EFAS), cu mult înainte ca ploile abundente să declanşeze inundaţiile fulgerătoare.

„A existat în mod clar un eşec grav de comunicare care a costat vieţi”, a declarat Jeff Da Costa, cercetător în hidrometeorologie la Universitatea Reading din Regatul Unit.

Da Costa, care face cercetări asupra sistemelor de avertizare, spune că există adesea un decalaj între avertismentele meteo emise de oamenii de ştiinţă şi acţiunile întreprinse efectiv de persoanele responsabile pe plan local.

În unele cazuri avertismentele au venit abia după ce au lovit viiturile, spune el, vorbind şi pe baza  experienţei părinţilor săi din Luxemburg, a căror locuinţă a fost afectată de inundaţii.

„Oamenii, inclusiv propria mea familie, au fost lăsaţi fără nicio indicaţie cu privire la ce să facă şi  nu li s-a dat nicio posibilitate să se pregătească”.

În valea Ahr, o zonă puternic afectată de inundaţii din vestul Germaniei, oficialii au declarat pentru CNN că au fost emise avertismente înainte de dezastru, dar mulţi locuitori nu le-au luat în serios, întrucât nu erau obişnuiţi cu inundaţii atât de severe. Alţii s-au gândit că sunt în siguranţă la etajele caselor, dar a trebuit să fie salvaţi cu elicoptere de pe acoperişuri.

Primarul din Schuld, Helmut Lussi, o localitate pitorească din landul Renania-Palatinat, afectată grav de inundaţii, a declarat că viiturile au fost complet imprevizibile, mai ales că oraşul a experimentat doar două evenimente similare, în 1790, respectiv în 1910.

 „Cred că sistemele de protecţie împotriva inundaţiilor nu m-ar fi ajutat, pentru că nu puteam calcula ce se întâmplă cu râul Ahr când vin astfel de volume uriaşe de apă”, a declarat el reporterilor.

„Dacă primarul din Schuld şi oraşul său ar fi avut un plan, comunicat în mod clar fiecărei gospodării, afaceri şi instituţii, astfel încât toată lumea să ştie ce să facă în cazul mai multor scenarii de inundaţii, atunci cel puţin ar fi fost pregătiţi pe cât posibil", a spus el, adăugând că dacă el şi alţi lideri regionali ar fi făcut acest lucru, este posibil să fi murit mai puţini oameni.

"În vremuri de criză, toată lumea trebuie să ştie ce face. De aceea exersăm evacuările de incendiu din clădiri, chiar şi atunci când nu ne aşteptăm să existe un incendiu", a spus el.

„Opiniile sale cu privire la previzibilitatea inundaţiilor, atât pe termen lung, cât şi privind capacitatea de a furniza avertizări imediate, sunt complet greşite şi pot arăta una dintre dificultăţile de comunicare pe care le au oficialii locali, care nu înţeleg riscul de mediu”, a spus doctorandul referindu-se la declaraţiile primarului din Schuld.

În Belgia pare să fi existat aceleaşi probleme de pregătire şi comunicare.

Primarul din Chaudfontaine, un oraş din provincia Liège, a declarat că a primit o „alertă portocalie” care avertiza privind creşterea nivelului apelor, dar a argumentat că ar fi trebuit să vină mai devreme o „alertă roşie”.

„Am putut vedea cum materialul disponibil nu era adaptat la situaţiile pe care le-am avut. Mă gândesc în special la elicoptere care nu au putut acţiona în zonă. Ambarcaţiunile de salvare erau absolut esenţiale şi a trebuit să apelăm la sectorul privat pentru bărci cu suficientă putere şi oameni care să le conducă”, a declarat primarul Daniel Bacquelaine pentru postul belgian RTBF.