Lăcomia Rusiei aminteşte de pactul Ribbentrop-Molotov
0
Occidentul şi Rusia se acuză reciproc de expansionism în Europa, o temă cu rezonanţe istorice profunde, la 75 de ani de la semnarea pactului germano-sovietic prin care cele două puteri îşi împărţeau continentul.
La 23 august 1939, ministrul sovietic de Externe Viaceslav Molotov şi omologul său german Joachim von Ribbentrop semnau un pact de neagresiune. Documentul conţinea o clauză secretă care prevedea împărţirea Europei de Est între cei doi semnatari.
La două săptămâni de la semnarea Pactului, Hitler îşi trimitea trupele să invadeze Polonia, provocând intrarea în război a Franţei şi Marii Britanii. URSS ataca estul Poloniei, pe 17 septembrie.
Problema sferelor de influenţă ale unora şi altora în Europa revine în prim plan în prezent, în contextul confruntării între Occident şi Rusia cu privire la destinul Ucrainei.
Propagarea idealurilor democratice este unul dintre principalele obiective avansate de către Uniunea Europeană (UE) prin politica „de vecinătate”, care propune acorduri de asociere unor ţări ce nu sunt membre ale UE dar care întreprind reforme democratice şi împotriva corupţiei. Criza ucraineană a izbucnit exact după ce UE a propus un acord comercial Ucrainei şi mai multor alte ţări din cadrul Comunităţii Statelor Independente (CSI).
„Eşichier geopolitic”
Ministrul rus de Externe Serghei Lavrov făcea procesul Uniunii Europene încă din februarie, apreciind că "exercitarea unor presiuni asupra Ucrainei, spunându-i-se că e fie UE, fie Rusia, înseamnă să încerci să creezi o sferă de influenţă".
Omologul său german Frank-Walter Steinmeier i-a replicat că "Ucraina nu este un eşichier geopolitic". Cu toate acestea, se pare că Moscova vede lucrurile exact în acest mod. Vladimir Putin a justificat anexarea Crimeei, în martie, prin trecutul ei rusesc şi populaţia majoritar rusească, argumentând totodată că baza navală de la Sevastopol nu trebuie să ajungă pe mâna NATO, după schimbarea regimului la Kiev.
"NATO rămâne o alianţă militară, iar noi nu dorim să vedem o alianţă militară instalându-se în curtea noastră din spate şi nici pe teritoriul nostru istoric", a declarat preşedintele rus în discursul pe care l-a susţinut pe 18 martie, prin care sărbătorea anexarea Crimeei.
„Protejarea rusofonilor”
În acelaşi discurs, Vladimir Putin a îndemnat noile autorităţi ucrainene să protejeze interesele rusofonilor din Ucraina, avertizând că securitatea acestor populaţii este "o garanţie a stabilităţii şi integrităţii teritoriale a Ucrainei".
Au trecut deja patru luni de când separatiştii proruşi luptă împotriva armatei ucrainene în estul majoritar rusofon al Ucrainei. Kievul acuză Moscova că furnizează insurgenţilor armament şi oameni.
Moscova dezminte aceste acuzaţii, însă Rusia îşi revendică o datorie umanitară faţă de anumite populaţii ale statului ucrainean, reluând un argument invocat în mai multe rânduri de către Statele Unite pentru a-şi justifica intervenţiile în străinătate - condamnate la vremea respectivă de către Moscova.
„După ce a acuzat Statele Unite că duc o politică a standardelor duble, ruşii au alunecat ei-înşişi către un mod de funcţionare intervenţionistă, mai întâi în (regiunea separatistă din Georgia) Osetia de Sud, iar acum în Crimeea şi în estul Ucrainei”, apreciază Susanna Hast, cercetătoare de la Institutul de Înalte Studii Internaţionale şi Dezvoltare. Însă, în opinia lui Dmitri Trenin, directorul Centrului Carnegie de la Moscova, miza înfruntării depăşeşte sfera de influenţă rusească în străinătate, după ce Occidentul a impus Rusiei sancţiuni economice fără precedent.
„Kremlinul crede că scopul Statelor Unite nu mai este doar scurtcircuitarea Rusiei în Donbas ori realipirea Crimeei la Ucraina, ci răsturnarea regimului Putin, cauzând un marasm economic şi nemulţumirea populară în vederea atingerii acestui obiectiv”, afirmă el. „Nu mai este, deja, o luptă pentru Ucraina, ci o bătălie pentru Rusia„, este de părere Trenin.
Ce a însemnat pentru România Pactul Ribbentrop-Molotov
Pactul semnat de Viaceslav Molotov şi Joachim von Ribbentrop a schimbat dramatic harta României, însemnând sfârşitul României Mari. Basarabia, Bucovina i inutul Herei au fost anexate de Uniunea Sovietică. Un an mai târziu, la 30 august 1940, naziştii şi fasciştii obligă România, prin Dictatul de la Viena, să renunţe la aproape jumătate din Transilvania în favoarea Ungariei horthyste. Apoi, la 7 septembrie 1940, Tratatul de la Craiova a însemnat şi cedarea Cadrilaterului în faţa Bulgariei, tot ca urmare a presiunilor făcute de nemţi.
Citeşte şi:
Imperialismul rus - eurasianism şi totalitarism „heideggerian“
În afară de motivele economice sau istorice, conducerea Federaţiei Ruse mai are un motiv pentru care a declanşat războiul împotriva Ucrainei. Acesta ar putea fi cel mai important imbold care „îi mână în luptă” pe decidenţii politici din Rusia, deasupra cărora tronează preşedintele dictator Vladimir Putin.
ANALIZĂ Războiul Rece reinventat!
Este actuala confruntare între Federaţia Rusă şi Occident un nou Război Rece? Ceea ce se întâmplă acum este similar cu ceea ce s-a întâmplat în a doua jumătate a secolului al XX-lea, imediat după Al Doilea Război Mondial. Ce strategii vor alege liderii lumii în soluţionarea acestui conflict?
Noua politică expansionistă a Federaţiei Ruse
Discursul preşedintelui Federaţiei Ruse Vladimir Putin, în faţa camerelor reunite ale parlamentului rus şi a reprezentanţilor unităţii teritorial-administrative ucrainene Republica Autonomă Crimeea, a dat startul procesului de anexare a Crimeii la Rusia.
Aleksandr Dughin: un exerciţiu de înţelegere
Aleksandr Ghelievici Dughin vrea să rămână în istoria Rusiei. Motivaţiile sale interioare îl privesc. Nu-mi propun un exerciţiu exclusiv de psihanaliză (deşi pe parcursul eseului am fost nevoit să devoalez semnificaţiile anumitor sentimente ale acestui individ), ci unul de înţelegere a finalităţilor pe care aşa-zisa „a patra teorie politică” le poate imprima Rusiei şi lumii.
Rusofobia: între imperiu şi naţiune
Atât etnicii ruşi, cât şi cetăţenii Federaţiei Ruse, pentru care în limba rusă există doi termeni diferiţi – „russkii” şi, respectiv, „rossianin”, au început să resimtă daunele de imagine pe care, inevitabil, urmau să le provoace acţiunile Federaţiei Ruse din ultimele luni.
Imperialismul rus – de la idei la fapte
Preşedintele Statelor Unite ale Americii, Barack Obama, a afirmat, cu ocazia recentei vizite la Bruxelles, de la sfârşitul lunii martie, că Rusia ”este o putere regională” şi ”nu mai conduce un bloc militar”. De aceea, această ţară nu ar mai reprezenta o ameninţare la adresa Occidentului şi a valorilor civilizaţionale ale acestuia.
Imperialismul rus – satele lui Potiomkin şi „sufletele moarte“ ale lui Gogol
Rusia s-a lansat într-un joc foarte periculos, care o va costa enorm, din punct de vedere economic. O ţară care reclamă suma de 116 dolari per barilul de petrol, pentru a-şi păstra excedentar bugetul pe care şi-l formează, în mare parte, din exportul de hidrocarburi, este vulnerabilă în cel mai înalt grad la fluctuaţiile de pe piaţa mondială.
După distrugerea Ucrainei, urmează distrugerea Republicii Moldova
Scenariul de detaşare a estului şi sudului Ucrainei s-a desfăşurat fără încetare în ultimele două luni. Pe 7 aprilie 2014, acesta a trecut în faza activă.
Se încarcă comentariile...
