Nu voi candida pe 26 mai, aşa că acum se încheie 10 ani din cariera mea publică în Parlamentul European. Să-mi fie îngăduit să spun, de aceea, câteva cuvinte.

În primul rând, sunt mulţumit că m-am ţinut de cuvânt: în 2009, am spus că voi sluji cetăţenii, nu un partid sau un guvern. Aşa am făcut. Tocmai de aceea nu regret absolut deloc nici că i-am iritat în aceşti zece ani şi pe Boc, şi pe Ponta, şi pe Dăncilă, nici că am intrat în polemici cu partidele adversare (PSD, PNL, ALDE etc.), dar şi cu cele la care am aderat (PDL şi PMP). Am conştiinţa împăcată. Am lucrat în PE în folosul cetăţenilor europeni zi de zi. Nu am ratat în 10 ani nici măcar o şedinţă de plen. Am fost membru în patru comisii parlamentare în primul mandat şi în cinci, în al doilea. Programul meu de lucru la Bruxelles şi la Strasbourg a fost de 15-16 ore pe zi. Am câştigat respectul colegilor din PE, cu excepţia unora din partidele româneşti.

În al doilea rând, aş vrea să le mulţumesc cetăţenilor care m-au votat, dar şi adversarilor. Cei din urmă mi-au dat ocazia să-mi afirm convingerile. Am pierdut unele bătălii, am câştigat altele. Ţin, pe de altă parte, să-i exprim recunoştinţa mea singurului politician care m-a susţinut atât în 2009, cât şi în 2014. Ştiţi numele lui: Traian Băsescu. N-au fost mai mulţi. Ceilalţi „colegi” s-au folosit de reputaţia mea, apoi m-au ponegrit. I-am iertat, dar nu-i uit. Regret enorm erorile pe care le-am făcut eu însumi, în contextul partizan de acasă. Sunt câteva vecinătăţi stânjenitoare care mă mâhnesc şi astăzi şi aşa va rămâne mereu. Ştiu că i-am decepţionat pe unii dintre susţinători, dar vreau să-i asigur că am învăţat din greşeli.

Vreau, de asemenea, să le mulţumesc public colaboratoarelor mele din PE: fără carnet de partid, dar cu diplome de master sau cu doctorate în ştiinţe politice sau studii europene la Paris, Bucureşti, Bruxelles, Bruges sau Strasbourg, vorbitoare de engleză, franceză, arabă, spaniolă, rusă, sârbo-croată şi italiană, au lucrat cot la cot cu mine, în beneficiul instituţiei parlamentare europene. Nu există vreun deputat european care să fi avut o echipă mai bună.

În fine, doresc să menţionez că voi investi experienţa acumulată ca deputat european acasă. În primul rând, în cursurile de la Universitate, unde predau din 1992: ce poate fi mai util pentru un profesor de ştiinţe politice decât să descopere în chip direct politica din 28 de state-membre şi din instituţiile europene? Lucrând în comisia de afaceri externe, în cea de dezvoltare şi în sub-comisia pentru drepturile omului, am avut ocazia de a interacţiona cu Serviciul de Acţiune Externă, cu numeroase servicii ale Comisiei, ca şi cu politicieni ori diplomaţi din peste 120 de ţări ale lumii. Sper ca abilităţile dobândite să poată rodi, într-o zi, şi-n solul patriei. Scrutinele viitoare vor putea confirma o asemenea speranţă.

Închei urându-le succes în campanie candidaţilor din PLUS, implicaţi în Alianţa 2020, alături de USR. Am convingerea că, odată aleşi, şi ei vor înţelege mandatul ca pe o ocazie de a sluji interesul european al cetăţenilor, nu vreo cauză de partid sau vreun obscur interes privat.