Una dintre sărbătorile care păstrează identitatea istorică a acestei ţări celtice, de la capătul Europei, astăzi regiune a Republicii franceze.

Bretania face parte dintr-o fraternitate celtică, alături de 5 alte naţiuni: Irlanda, Scoţia, Ţara Galilor, Cornouailles şi Insula Man, prezente împreună pe drapelul de pe copertă. De asemenea, sunt trei provincii în Spania care îşi recunosc identitatea celtică : Galicia, Asturia şi Cantabria.

Limbile istorice sunt asemănătoare. Limba bretonă este astăzi puţin vorbită în viaţa de zi cu zi. Sunt mai multe dialecte, foarte diferite, care au fost unificate la începutul secolului XX, dar nouă limbă a fost puţin învăţată. A existat o perioadă de accelerare violentă a identităţii franceze, după primul război mondial. Limba bretonă a fost interzisă în şcoli, iar mulţi părinţi au crezut că le dau o şansă în plus copiilor dacă îi învaţă doar franceză. A fost o lungă perioada de abandon a tradiţiei, rămasă în istorie că "ruşinea de a fi ţăran". Istoric vorbind, a fost o mare diferenţă între Ţara luminilor, reprezentată de Parisul bogat şi progresist şi mica ţară de marinari şi agricultori mândri, dar săraci.

Mai există o limbă istorică în regiune, gallo, o formă veche de franceză, limba vorbită de Asterix şi Obelix,  foarte puţin vorbită astăzi.

Din anii '80 începe o ofensivă culturală de recuperare a patrimoniului identitar. S-au reluat tradiţiile marilor sărbători, pardonuri, dansuri, Fest noz si Fest dez, întâlniri nautice. S-au redescoperit reţetele culinare ale bunicilor. De asemenea costumele, numele tradiţionale şi, mai ales, muzica. Există învăţământ în limba bretonă, de la grădiniţă până la doctorat.

Acest efort a primit numele de "mândria de a fi breton" şi a avut mare succes. A fost adoptat un nou steag, Gwenn ha du, în 1992, care a impus o identitate vizuală internaţională. A fost adoptat şi un imn, Bro gozh ma zadoù, care are aceeaşi melodie ca cel al Ţării Galilor. De asemenea, domeniul de Internet .bzh. Există centre culturale bretone peste tot prin lume. Rămânem în zona folclorului, nu mai există nici o mişcare independantistă.

Activităţile istorice sunt marinăritul, sub toate formele sale, şi agricultura. O mare parte dintre coloniile franceze au fost descoperite de navigatori bretoni. A fost şi o perioadă glorioasă a corsarilor şi a curselor maritime până la capătul lumii. Saint Malo a fost oraş-stat câţiva ani.

Este o zonă cu o climă oceanic temperat, fără mari variaţii de temperatură şi cu multe ploi. Prin urmare, cu un teren foarte fertil, unde se poate cultiva aproape orice, tot timpul anului. În plus, bretonii sunt renumiţi pentru crescătoriile de porci şi cele de stridii, printre cele mai bune din lume. A luat avant din anii 90 producţia artizanală de bere şi de whisky. Preţuri măricele, dar calitate ridicată.

Actuală regiune administrativă Bretania, compusă din patru departamente, este incompletă. Mareşalul Petain, colaboratorul lui Hitler, a fost cel care care a detaşat un judeţ bogat din acesta regiune, pentru a îi slabi forţa. Reforma socialismului Hollande, acum câţiva ani, a conservat această anomalie. Există, încă, o teamă a statutului francez de a nu da puteri prea mari Bretaniei.

Bretania a fost fondată de şapte sfinţi, veniţi de peste Canalul Mânecii, iar comunităţile se construiau în jurul bisericii. De aceea foarte multe localităţi au nume care încep cu Tre sau cu Plou, care înseamnă parohie. Un catolicism celt care are asemănări cu ortodoxia.

O caracteristică a zonei este că străinii se simt bine veniţi. Bretonii sunt distanţi la primele întâlniri, de o politeţe rece cu turiştii, dar foarte primitori cu cei care vor să rămână aici, "bretonii adoptivi".

Imaginarul breton este plin de zâne, druizi şi de spiriduşi. Aici se află pădurea magică Broceliande, unde făcea vrăjitorii Merlin. Şi unde sabia regelui Artur încă aşteaptă un cavaler curajos.


Citiţi şi Pădurea gândurilor rele