Kukuriku a pierdut scrutinul

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Kolinda Grabar-Kitarovic este prima femeie care devine preşedinte al Croaţiei FOTO AP/11 ianuarie 2015
Kolinda Grabar-Kitarovic este prima femeie care devine preşedinte al Croaţiei FOTO AP/11 ianuarie 2015

Un amic croat mi-a spus că ţara sa a avut nevoie de doi ani ca să-şi aleagă un şef de stat. Era o glumă. De fapt, croaţii au mers la urne, pentru turul întâi al prezidenţialelor, la trei zile după Crăciun, pentru ca, după Anul Nou, să participe la runda decisivă, care a avut loc pe 11 ianuarie.

Preşedintele în funcţie, Ivo Josipovic, a fost înfrânt de către Kolinda Grabar-Kitarovic. Aceasta e prima femeie care ocupă înalta demnitate. Ea nu va avea, însă, puterea de care a dispus o altă croată, Jadranka Kosor, aflată în fruntea guvernului din 2009 în 2011. De pildă, Grabar-Kitarovic nu va putea participa la reuniunile Consiliului European, fiindcă acolo merge premierul. E păcat, în cazul de faţă, întrucât recent aleasa are o bogată experienţă internaţională: ea a deţinut portofoliul integrării europene şi pe cel al afacerilor externelor, fiind de curând şi asistentă a secretarului general NATO. Membră a HDZ, partid afiliat la PPE, Grabar-Kitarovic a mai fost sprijinită de alte 7 partide de dreapta. Josipovic, profesor de drept, dar şi compozitor de muzică clasică, a avut susţinerea Partidului Social Democrat Croat şi a altor 16 partide de stânga, grupate în aşa numita Coaliţie Kukuriku, aflată la guvernare din 2011 încoace.

Campania a fost dominată de dezbaterea despre economie: învingătoarea a criticat felul în care guvernul Zoran Milanovic a gestionat ţara, mai ales după intrarea în UE, iar Josipovic s-a apărat, arătând că nu el e vinovat pentru şomajul de aproape 20 la sută şi propunând ca remediu o reformă constituţională, care să dea mai multă autonomie teritoriului, dar şi şefului statului dreptul de a refuza legile adoptate în Sabor, legislativul unicameral croat.

Scorul a fost strâns: mai puţin de un procent, adică doar câteva mii de voturi, i-au separat pe cei doi. Şi în primul tur procentele au fost aproape egale: 38,4 pentru Josipovic şi 37,2 pentru adversara sa. O adevărată surpriză a fost, însă, ocupantul celui de-al treilea loc, Ivan Vilibor Sincic, un student de 24 de ani, cvasi-necunoscut înainte de alegeri: candidat anti-sistem, acesta a strâns 16,5% şi a refuzat să susţină pe cineva în turul al doilea. Celălalt candidat eliminat – un fost membru HDZ – a declarat că e nevoie de un nou preşedinte, afirmând astfel deschis opoziţia faţă de Josipovic.

S-a spus că turul al doilea a fost tranşat de voturile croaţilor din afara ţării. E şi nu e adevărat. Diferenţa dintre voturile exprimate pe teritoriul Croaţiei e foarte mică - de doar 2 mii de voturi - dar ea e favorabilă Kolindei Grabar-Kitarovic. În afara Croaţiei, şi în special în Bosnia & Herţegovina, diferenţa s-a vădit a fi mult mai semnificativă: candidata dreptei a avut peste 90 la sută dintre voturi, la fel ca Iohannis pe 16 noiembrie. Şi asta în ciuda diminuării drastice a numărului de secţii de vot, şi nu doar în Bosnia & Herţegovina, unde ramura bosniană a HDZ e foarte puternică, ci în toate ţările occidentale. Semnalul „extern" a fost foarte clar, iar el a influenţat votanţii de acasă.

Ponderea simbolică a diasporei în votul de la prezidenţiale nu e singura asemănare cu România. Mai sunt cel puţin alte două. Într-adevăr, la fel ca şi la noi în 2008, guvernul a schimbat legea electorală cu puţin timp înainte de scrutin, mai precis, la finele lui octombrie, în ciuda unui aviz negativ al Comisiei de la Veneţia. O altă asemănare ţine de criticarea legii care impune ca fiecare candidatură la prezidenţiale să fie susţinută prin semnături ale cetăţenilor. La Zagreb, contestarea a luat, însă, forme mai originale decât la Bucureşti: astfel, un candidat a venit fără vreo listă, zicând că are „doar semnături în alb”, altul a venit cu 800 de nume, explicând că „la Split şi Zagreb plouă, iar oamenii sunt suspicioşi”, iar un al treilea a dus la comisia electorală un CD pe care zicea că ar fi 500 de mii de semnături (era nevoie de numai 10 mii), iar CD-ul era, de fapt, gol...

Victoria candidatei HDZ vine după ce aceeaşi formaţiune politică a câştigat şi alegerile europene din mai 2014, cu 41% faţă de cele 30 de procente ale coaliţiei Kukuriku. Ciclul electoral precedent, din 2009-2011, a fost dominat de stânga, care a avut 40% la legislative (faţă de 23% pentru dreapta) şi a câştigat preşedinţia la o diferenţă considerabilă. Atunci, Josipovic s-a impus profitând de divizarea voturilor în turul I, când el a făcut 32 la sută, iar următorii trei clasaţi – doi independenţi şi candidatul HDZ – au avut 11, 12 şi 14 procente, pentru ca, în turul decisiv, să-l învingă pe independentul Bandic cu 60 la 40. Urmează, în următoarele luni, alegeri legislative.

Pronosticuri?

P.S. Vă întrebaţi poate de unde vine numele Kukuriku. Ei bine, acesta e numele restaurantului în care s-au întâlnit pentru prima dată, acum aproape 6 ani, liderii formaţiunilor de stânga care au construit coaliţia împotriva HDZ.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite