Keine große Koalition
0
E ironic că, înainte de alegerile de duminica trecută din Grecia, soluţia post-electorală cea mai probabilă părea a fi o alianţă între Syriza şi Noua Democraţie. Eine große Koalition, cum ar zice nemţii.
Ei sunt cei care au brevetat în Europa soluţia unui guvern format de către un partid de stânga şi unul de dreapta, atunci când acestea sunt incapabile să obţină altfel o majoritate şi, în ciuda diferenţei ideologice, decid să lucreze împreună, spre binele public. După ce relaţia cu Merkel a cunoscut o tensiune incredibilă, Germania părea să livreze soluţia formală pentru a asigura stabilitatea Greciei. Un solid guvern bicolor putea fi interesant pentru Syriza, al cărui lider s-a angajat să facă reforme, după ce ţara a primit un nou împrumut, de 85 de miliarde de euro. Pentru Noua Democraţie, revenirea la putere era văzută ca o recompensă, după ce a sprijinit negocierea cu Troica şi l-a salvat astfel pe Ţipras, confruntat cu o revoltă în tabăra proprie.
Alegerile fuseseră convocate, de altfel, întrucât premierul ultra-stângist a pierdut încrederea unei părţi din formaţiunea sa, nemulţumiţii grupându-se într-un nou partid, Unitatea Populară. Afectată de dezertări, Syriza era, în sondajele din campanie, umăr la umăr cu Noua Democraţie, care l-a desemnat drept lider pe Evanghelos Meimarachis, după demisia lui Antonis Samaras. Pentru locul al treilea se băteau socialiştii de la PASOK şi neo-naziştii din formaţiunea Zori aurii, condusă de Nicos Mihaloliacos, întemniţat pentru activităţi criminale. Alte patru partide mai mici – inclusiv Uniunea centriştilor, formată în 1992, dar care nu intrase niciodată în Cameră – erau creditate cu şanse de a dobândi mandate.
La urne nu s-au prezentat prea mulţi alegători: deşi votul e obligatoriu, abia s-a atins pragul majorităţii. Oboseala şi decepţia şi-au spus cuvântul: după alegerile din 25 ianuarie şi referendumul organizat pe 5 iulie, o nouă chemare la scrutin i-a enervat pe mulţi. În campanie, s-a dezbătut problema capacităţii viitorului guvern de a adopta, până la finele anului, circa 120 de legi, câte s-au promis, atunci când s-a bătut palma cu creditorii internaţionali. În discuţie a mai fost o temă, care preocupă întreaga Uniune, şi anume criza refugiaţilor, fiindcă – aşa cum se ştie – Grecia e o poartă de intrare în UE pentru migranţi. Una larg deschisă: de la începutul anului, au trecut graniţele peste 250 de mii de sirieni, irakieni, afgani etc.. Cea mai radicală voce – atât împotriva migranţilor, cât şi a împrumutului – a fost cea a extremei drepte. În rest, discursuri căldicele: Ţipras a cerut o a doua şansă, iar adversarii săi i-au reproşat răzgândirile, dese şi surprinzătoare.
Rezultatele au fost departe de sondaje, dar foarte asemănătoare cu cele din ianuarie. Lui Ţipras i-au fost iertate virajele din ultimele luni: el a obţinut peste şapte procente în faţa adversarilor săi de dreapta şi a primit astfel „prima” de 50 de mandate, care revine partidului de pe primul loc. Ca şi în iarnă, Syriza nu dispune de o majoritate. În seara scrutinului, liderul său a anunţat că va fi reluată colaborarea cu Grecii independenţi (ANEL), o formaţiune anti-europeană, situată la dreapta, între Noua Democraţie şi Zori aurii. Până la urmă, n-a fost, deci, copiat modelul german.
Keine große Koalition in Griechenland...
Se încarcă comentariile...
