Jáchymov, orăşelul ceh care a inventat dolarul

Jáchymov este locul de unde-si trage originea dolarul american FOTO Wikipedia

Dolarul american este cea mai folosită monedă din lume şi potrivit Fondului Monetar Internaţional, 62 la sută din rezervele financiare ale planetelei sunt ţinute în dolari americani – mai mult decât dublul totalului monedelor euro, yen şi renminbi la un loc.

31 de state au adoptat dolarul ca monedă oficială sau şi-au numit propria monedă naţională după dolar. Moneda este acum acceptată în locuri precum Coreea de Nord, Siberia sau staţiile de cercetare de la Polul Nord.

Însă în micul oraş ceh Jáchymov, dolarul nu este acceptat – lucru destul de ciudat, având în vedere că aici, în munţii împăduriţi ai Boemiei, îşi are originea dolarul, încă de acum 500 de ani, în luna ianuarie a anului 1520. 

Jáchymov şi-a uitat istoria

Orăşelul Jáchymov are un număr de 2.700 de locuitori şi se află în apropierea graniţei cu Germania. Recent, acesta a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. Moneda care alimentează astăzi lumea liberă îşi are originile chiar în acest oraş care încă e în proces de revenire după comunism, unde există mai multe bordeluri decât bănci.

Michal Urban, director al organizaţiei non-profit „Regiunea Montană Krušné hory – Erzgebirge” a declarat pentru BBC că aproape niciun locuitor al localităţii nu ştie că aici îşi are originile, de fapt, binecunoscutul dolar. „Niciun alt oraş minier din lume nu a avut o asemenea influenţă ca Jáchymov, dar ne-am uitat istoria”, a subliniat el.

Zăcămintele de argint au schimbat soarta oraşului

Cu mult timp înainte ca Jáchymov-ul de astăzi să existe, munţii care separau Boemia modernă şi Saxonia erau stăpâniţi de lupi şi urşi care cutreierau pădurile virgine. Atunci când mari rezerve de argint au fost descoperite în 1516, nobilul local cu spirit de afacerist, Contele Hieronymus Schlick, a denumit zona „Joachimstahl” („Valea lui Ioachim”), după bunicul lui Iisus, sfântul protector al minerilor.

„La acea vreme, Europa era un continent de oraşe-stat, cu conducători locali care se luptau pentru putere”, a explicat istoricul Jaroslav Ochec. „Fără o unitate monetară standard printre ei, una dintre cele mai eficiente modalităţi prin care conducătorul îşi putea exercita controlul era să-şi bată propria monedă şi asta e ceea ce a făcut Schlick”.

Dieta Regatului Boemiei i-a oferit oficial permisiune lui Schlick să-şi bată propriile monede de argint pe 9 ianuarie 1520. Contele a ştanţat o imagine cu Ioachim de o faţă şi leul bohemian pe alta şi şi-a numit noua monedă „Joachimsthalers”  - care în scurt timp s-a scurtat la „taler”.

Într-o eră în care conţinutul de metal al monedelor era singurul element ce determina valoarea, Schlick a făcut două lucruri inteligente pentru a se asigura că talerii se vor extinde şi vor supravieţui. În primul rând, el a făcut talerul de aceeaşi greutate şi acelaţi diametru ca moneda de 29,2 grame Guldengroschen, folosită în mare parte din Europa centrală, lucru ce a determinat regatele învecinate să o accepte mai uşor. Mai important decât atât însă a fost faptul că el a bătut monede de care lumea nu mai văzuse niciodată.

Talerii s-au răspândit în toată Europa

În doar 10 ani, Joachimstahl s-a  transformat dintr-un cătun de puţin peste 1.000 de persoane în cel mai mare centru minier din Europa – o localitate cu 18.000 de oameni şi cu 1.000 de mine de argint în care lucrau 8.000 de muncitori. Până în anul 1533, Joachimstahl era al doilea cel mai mare oraş din Boemia, după Praga şi până în secolul al XVI-lea, Urban a estimat că aproximativ 12 milioane de taleri bătuţi în aceşti munţi s-au răspândit în toată Europa – mult mai mult decât oricare altă monedă de pe continent.

Zăcămintele de argint ale oraşului Joachimsthal s-au epuizat curând, însă până în 1566, talerul devenise atât de cunoscut în toată Europa, încât atunci când Sfântul Imperiu Roman a vrut să stabilească o mărime şi un conţinut standard pentru multe monede din regatul său, a ales talerul, numind toate monedele acceptabile ca „Reichsthalers”.

„În următorii 300 de ani, multe ţări din jurul lumii şi-au modelat banii după taler”, a spus Urban. „Nu a trecut mult şi talerul a început să aibă o viaţă proprie departe de aici”.

Odată ce conducători din toată Europa au început să-şi remodeleze monedele după taler, ei le-au şi redenumit în propriile limbi. În Danemarca, Norvegia şi Suedia, talerul a devenit cunoscut ca „daler”. În Islanda, era „dalur”. Italia avea „tallero”, Polonia „talar”, Grecia „taliro”.

Monedă oficială a SUA în 1792

Talerul s-a răspândit repede în Africa, fiind folosit în Etiopia, Kenya, Mozambique şi Tanzania chiar până la sfârşitul anilor 1940 - şi în mare parte din Peninsula Arabă şi India. Moneda oficială a Sloveniei a fost „tolarul”, până în 2007. Monedele din România (leu), Bulgaria (lev) şi Republica Moldova (leu) şi-au tras numele din leul ştanţat pe primul taler, acum 500 de ani.

Însă a fost „leeuwendaler”-ul olandez („daler”, pe scurt, pronunţat aproape identic cu „dollar” din engleză) cel care a dat numele monedei SUA. După ce a ajuns prima dată în New Amsterdam în secolul al XVII-lea cu coloniştii danezi, dalerii s-au răspândit repede prin cele 13 colonii şi vorbitorii de limbă enlgeză au început să le spună „dollars”. Dolarul a devenit moneda oficială a SUA în 1792 şi de atunci, dolarul inspirat de taler şi-a continuat marşul pe tot globul, ajungând în locuri precum Australia, Namibia, Singapore şi Fiji.