Interviu rar cu ultimul dictator al Europei, Alexander Lukaşenko: „Occidentul nu-şi doreşte democraţie în Belarus“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
„Ultimul dictator al Europei”, după cum a fost numit Alexander Lukaşenko de secretarul de stat american Condolezza Rice FOTO Afp/Mediafax
„Ultimul dictator al Europei”, după cum a fost numit Alexander Lukaşenko de secretarul de stat american Condolezza Rice FOTO Afp/Mediafax

„Care este părerea dumneavoastră în legătură cu sexul în grup?“, a fost întrebarea care l-a prins cu garda jos pe preşedintele Belarusului, Alexander Lukaşenko, şi a ţinut cu sufletul la gură o cameră plină de politicieni, consilieri şi jurnalişti. Indecenta întrebare a venit din partea celui mai tânăr proprietar de ziar din Marea Britanie, Evgeni Lebedev, care a zburat cu avionul până la Minsk ca să-l intervieveze pe liderul bielorus.

Întrebarea a fost pusă în contextul în care şi preşedintele rus Vladimir Putin a vorbit despre beneficiile sexului în grup şi l-a determinat pe liderul bielorus să facă o pauză de o fracţiune de secundă, înainte de a ridica din umeri şi de a afirma „eu chiar nu am nicio părere legată de sexul în grup“, scrie BBC.

Toată lumea a răsuflat uşurată atunci când conversaţia s-a mutat asupra abuzurilor care încalcă Drepturile Omului, sperând că cel mai tensionat moment al interviului de patru ore a trecut. Însă conversaţia a atins mai multe subiecte sensibile, de la democraţie şi economie, la căderea URSS şi războiul din Irak, până la prietenia preşedintelui Lukaşenko cu fostul lider libian Muammar Gaddafi. „I-am spus lui Muammar «fereşte-te de Europa!»“, îşi aminteşte acesta.

Alexander Lukaşenko şi fiul său

Au fost şi întrebări referitoare la fiul de şapte ani al preşedintelui, care îl însoţeşte la toate întâlnirile oficiale şi care a dat naştere la întrebări şi acuzaţii că Lukaşenko vrea să-l numească succesor. Preşedintele bielorus a răspuns însă că băiatul este atât de ataşat de el, încât nu merge nici la culcare fără tatăl său, scrie BBC News.  

BBC în calitate de observator

Preşedintele Alexander Lukaşenko este la putere de 18 ani şi îi este interzis să călătorească în Statele Unite sau în Europa de Vest. El a fost acuzat de tortură şi încălcare a drepturilor omului pentru că şi-a arestat adversarii politici, a interzis protestele şi a limitat libertatea de exprimare. 

Jurnaliştii occidentali rar au şansa de a obţine nişte declaraţii de la preşedintele bielorus, însă Lebedev a reuşit să obţină acest interviu prin legăturile sale personale şi a fost hotărât să pună întrebări grele. 

„Mi s-a spus că preşedintele este, aparent, gata pentru o luptă“, a declarat acesta. Însă interviul nu s-a transformat deloc într-o luptă, pentru că preşedintele Lukaşenko şi-a controlat foarte bine emoţiile chiar de la primul răspuns.

Anarhie evitată

Tatăl lui Lebedev a făcut miliarde de euro după destrămarea Uniunii Sovietice, din privatizarea haotică şi rapidă a monopolurilor de stat, care i-a făcut bogaţi pe câţiva, dar a lăsat câteva milioane de persoane în sărăcie.

Preşedintele Lukaşenko nu a permis ca acest lucru să se întâmple în Belarus şi a respins prima întrebare a lui Lebedev legată de faptul că la sfârşitul anilor '90 Rusia a ales democraţia în detrimentul corectitudinii, în timp ce Belarus a urmat traseul opus. 

„Întrebarea ta mă face să mă gândesc: oare corectitudinea nu este însăşi esenţa democraţiei?Întotdeauna am crezut că democraţia veritabilă este corectitudinea. Baza politicii mele este în primul rând corectitudine şi onestitate. Nu aş spune că ceea ce s-a întâmplat în 1990 în Rusia a fost democraţie, a fost anarhie, iar aici aveţi dreptate, am reuşit să stopăm aceste tendinţe anarhice din faşă. Am salvat ţara“, a precizat preşedintele.

Liderul bielorus s-a referit în timpul interviului şi la stabilitatea pe care a adus-o poporului din Belarus. „Uită-te pe fereastră. Vezi gardul din jurul palatului? Vezi paznicii? Aceasta este o ţară în care toată lumea este în siguranţă“, a adăugat liderul.

Dar stabilitatea relativă a Belarusului vine cu un preţ, comentează BBC.

Nu există nicio limită de mandat prezidenţial în această ţară, iar referendumul din 1996 a consolidat puterea lui Alexander Lukaşenko. Nicio alegere care a avut loc în Belarus nu a fost declarată liberă şi corectă de către Occident. Niciun candidat al opoziţiei nu a câştigat un loc în Parlament, iar protestele au fost înăbuşite violent. 

Comparaţia cu Arabia Saudită

De fiecare dată când Lebedev a subliniat deficienţele sistemului politic din Belarus, preşedintele Lukaşenko a revenit cu un atac verbal la ceea ce el a descris ca fiind o ipocrizie a democraţiilor occidentale. „Americanii vor să ne democratizeze. Bine, dar de ce nu merg să democratizeze Arabia Saudită? Ne asemănăm noi cu ei? Nu, noi suntem mult mai avansaţi. Nu democratizează Arabia Saudită pentru că sunt nişte ticăloşi, dar sunt ticăloşii lor“, a declarat Lukaşenko. 

„În cazul în care nu exista această presiune, care încearcă să ne despartă de Rusia, poate am fi făcut-o. Aveţi un efect opus, ne îndepărtaţi de un astfel de proces. Nu vă doriţi democraţie în Belarus. Dorinţa reală a Occidentului este de a face mai accesibilă economia controlată de stat, ceea ce ar face-o vulnerabilă la problemele economice din restul Europei“, a mai adăugat  Alexander Lukaşenko.

Beneficiile puterii

Mulţi nu sunt de acord cu această interpretare. Irina Khalip este jurnalist de opoziţie în Belarus pentru ziarul rus Novaia Gazeta, deţinut de tatăl lui Lebedev. 

În 2010, Irina şi soţul ei, Andrei Sannikova, liderul opoziţiei şi fostul candidat la preşedinţie, au fost închişi pentru organizarea protestelor. Presiunea internaţională a reuşit să o scoată pe Irina din închisoare şi de sub arestul la domiciliu, dar nu are voie să părăsească oraşul, este vizitată cu regularitate de poliţie, de cele mai multe ori în mijlocul nopţii, şi momentan se află într-un alt proces .

Mai multe persoane l-au întrebat înainte pe preşedintele bielorus de soarta Irinei şi, cu toate acestea, a fost surprins când Lebedev a abordat subiectul. El susţine că a crezut că jurnalista a plecat din ţară, după care s-a întors către consilierii lui şi le-a spus să o trimită în Moscova cu jurnalistul britanic. „Nu vă obosiţi să o aduceţi înapoi“, a adăugat el.

Vestea libertăţii de a călători a fost primită cu bucurie şi scepticism, în acelaşi timp, de Irina Khalip, care a spus că  Belarusul poate fi întunecat şi secretos şi, de cele mai multe ori, ceea ce se spune în public nu corespunde realităţii.

Jurnalista nu vrea însă să plece, pentru că oraşul Mink este casa ei şi speră să-şi găsească libertatea în Belarus, la fel ca mulţi alţii. În plus, nu are încredere în vorbe şi are nevoie de documente, care însă întârzie să apară. 

„Lukaşenko i-a făcut o promisiune lui Lebedev, nu a spus însă nimic poliţiei penale care este pe urmele mele. Cuvintele nu au valoare legală. Am nevoie de o hârtie cu semnătură şi ştampilă, chiar şi într-un stat totalitar“, a susţinut Irina.

Europa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite