Instituţiile europene, în alertă pe subiectul România

Parlamentul European

Mâine dimineaţă, începând cu ora 10.00, pe site-ul Parlamentului European, puteţi urmări în direct transmisiunea sesiunii plenare unde figurează subiectul Democraţia şi Justiţia în România: Declaraţia Comisiei Europene.

La ora la care scriu acest material, nu este comunicat oficial cine va fi reprezentatul Comisiei Europene, oricum, cel puţin, va fi  Comisarul de resort (Jurova) dacă nu, având în vedere tensiunile existente în ţara noastră şi evident imediat înregistrate la Bruxelles, se poate chiar să vedem în acţiune unul dintre reprezentanţii de vârf ai Comisiei. Asta deoarece comunicatul de azi privind ce se petrece la noi şi este urmărit aici cu maximă îngrijorare, a fost semnat atât de Jean Claude Juncker, Preşedintele Comisiei cât şi de primul său adjunct, Frans Timmermans. Numai asta să fi fost şi ne dă dimensiunea efectului politic realmente dezastruos produs atât de conţinutul celebrelor Ordonanţe cât şi de traseul intempestiv al adoptări lor, în ceas de noapte. chiar în contextul valului de proteste care au culminat cu atitudinea tranşantă adoptată public de Preşedintele Iohannis.

Ce poate să urmeze?

Deocamdată, strict procedural, va fi informarea Comisiei referitoare la Raportul MCV şi la indicaţiile foarte limpezi adresate României în ce priveşte continuarea proceselor de înărire a sistemului judiciar şi luptă împotriva corupiei.

Context în care, îmi spuneau în această seară surse oficiale care au dorit să-şi păstreze anonimatul, este absolut posibil să auzim o continuare a mesajului în care să se spună că România a fost avertizată asupra consecinţelor negative pe care le poate avea orice element sau eveniment, sau decizie politică venind împotriva cursului considerat ca element de normalitate şi în acord cu angajamentele luate de ţara noastră în acest domeniu. De aici, se va va spune, şi reacţia imediată la ce este acum în curs în România, de aici îngrijorarea profundă a celor mai înalţi reprezentanţi ai Comisiei Europene.

Acesta este, deocamdată, primul stadiu procedural. Se poate încheia cu o sesiune de luări de cuvânt la care să se înscrie europarlamentari care pot să adreseze interpelări sau sugestii Comisiei Europene.

Etapa a doua procedurală ar putea să fie declanşată la Conferinţa Preşedinţilor grupurilor politice din Parlamentul European (8 februarie) unde să fie supusă votului o propunere privind iniţierea unei dezbateri speciale privind situaţia din România, urmată de votarea unei Rezoluţi pe această temă.

Tehnic vorbind, pentru ca această procedură să fie aprobată, ea trebuie să aibă majoritatea de voturi a celor prezenţi. Dificil, dar nu imposibil dacă, aşa cum bănuiesc, cererea ar putea fi iniţiată fie de PPE (cel mai probabil) sau de PPE şi ALDE, sau de reprezentanţi celor două grupuri, domnii Weber şi Verhofstadt. Probabil ca socialiştii să voteze împotrivă, caz în care să vedem cum îşi vor negocia votul celelalte grupuri din PE...

Apoi ar putea urma o dezbatere în PE şi apoi votul pe o Rezoluţie care nu are caracter obligatoriu. Asta deoarece MCV este de competenţa Comisiei şi, finalmente, a Consiliului European, mai întâi la nivel de JAI, apoi la cel al şefilor de stat şi de guvern.

Dar asta nu înseamnă nicidecum că dezbaterile de mâine nu pot constitui un argument pe care Comisia Europeană să dorească a-l invoca urgent în cazul în care consideră că împotriva României ar trebui declanşate primele măsuri din lanţul procedurilor specifice în cazul încălcării angajamentelor politice luate în acordurile de aderare în ce priveşte asigurări funcţionării normale a statului de drept. Cu atât mai mult, chiar dacă nu are caracter obligatoriu, ar fi efectul unei Rezoluţii a Parlamentului European care să ceară o acţiune de urgenţă a Comisiei şi Consiliului, eventual chiar şi formarea unei comisii speciale de anchetă..

Tehnic, toate acestea pot fi decise şi aplicate în practică cu o viteză care depinde de evoluţia situaţiei interne din România. Care, îmi spuneau sursele de la Bruxelles, este considerată foarte îngrijorătoare în sine dar poate fi văzută cu mult mai preocupantă în contextul în care, în această seară, circula aici o traducere a unei declaraţii făcute de un oficial de rang înalt al partidului din coaliţia de guvernare care anunţa posibilitatea organizării unui „miting uriaş”.

„Ne îngrijorează extrem de mult faptul că lucrurile ar putea să degenereze şi că, de la un punct încolo, să vedem o ameninţare imediată la funcţionarea instituţilor statului... Numai asta nu ne mai trebuie acum când, pe 3 februarie, lideri europeni se întâlnesc în Malta pentru a transmite un mesaj de linişte, unitate şi încredere pentru liniştirea temerilor europenilor privitoare la soliditatea UE” – îmi spunea sursa respectivă.

Mobilizarea energiilor şi contactelor diplomatice pe tema României este enormă şi în acest context, chiar înaintea dezbaterii din PE, a venit şi scrisoarea adresată Guvernului României de şase ţări (Belgia, Canada, Franţa, Germania, Olanda şi SUA) în care se formulează o cerinţă imperativă dar şi un avertisment dur privitor la efectele adoptării Ordonanţelor:

„Contrară opiniei unanime exprimate de întreaga comunitate judiciară şi responsabilă de menţinerea statului de drept, de actori credibili ai societăţii civile, şi în pofida îngrijorărilor afirmate de cetăţenii români în cursul ultimelor două săptămâni, această acţiune nu poate decât să afecteze poziţia României în comunitatea internaţională şi riscă să pună în pericol parteneriatele bazate pe valorile comune ce decurg din principiile directoare ale UE şi NATO”.

După asta, în logica instituţională de la Bruxelles, nu mai poate urma decât declanşarea procedurilor de sancţionare. Cred că acesta este ultimul avertisment posibil şi arată că orice decizie în acest sens a instituţiilor europene are deja susţinerea partenerilor euro-atlantici.

Să nu creadă cineva că sunt vorbe oarecare sau ameninţări teoretice. E foarte grav şi se poate intra într-o suită de proceduri instituţionale care să izoleze şi să penalizeze România, din nou, ca un „caz” la nivelul UE. Adevărat, nu suntem încă acolo, dar nici deloc, deloc departe.

Atenţie!