INFOGRAFIE SUA şi UE fac front comun şi declară război chinezăriilor. Ce pierde şi ce câştigă România

Produsele chinezeşti ar putea avea din ce în ce mai multă competiţie în SUA şi în UE

Acordul de liber schimb pe care liderii americani şi europeni vor să-l încheie va ajuta cele două blocuri vestice să lupte cu produsele ieftine importate din Asia. Mişcarea vine la mai bine de doi ani de când SUA şi UE au demarat procese ferme pentru descurajarea importurilor din China. De cealaltă parte, Beijingul se coalizează cu Rusia, cu care a încheiat mai multe parteneriate strategice.

Preşedintele american Barack Obama a confirmat marţi seară, atunci când şi-a susţinut discursul anual privind starea uniunii în faţa Congresului, anunţurile neoficiale vehiculate în ultimele luni cu privire la un acord de liber schimb între Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană.

Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, a anunţat miercuri că negocierile privind comerţul bilateral vor începe cu siguranţă în prima jumătate a acestui an. Practic, acordul va însemna renunţarea la taxele vamale fie complet, fie pentru o gamă de produse stabilită de părţi.

Totodată, o astfel de înţelegere implică şi stabilirea unui barem tarifar, prin care entităţile semnatare se angajează să nu intre una pe piaţa celeilalte cu bunuri sub preţurile oferite de producătorii autohtoni.

Este greu de estimat o eventuală dată de intrare în vigoare a acordului. Pentru tratate similare, precum cel încheiat anul trecut între UE şi Coreea de Sud, negocierile s-au întins pe mai mulţi ani. Înainte de a funcţiona, înţelegerea bilaterală trebuie să primească avizul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC). 

Discuţiile pentru acest acord s-ar putea desfăşura însă într-un ritm mult mai rapid, având în vedere că ambele părţi dau de înţeles de mai multe luni că aceasta este una dintre priorităţi, spun analiştii. 

Ce câştigă şi ce pierde România

Pentru România, un astfel de tratat comercial ar duce practic la deschiderea către o piaţa „atacată” prea puţin în acest moment. „SUA reprezintă o piaţă foarte importantă pentru România, chiar dacă multă lume priveşte cu suspiciune existenţa produselor româneşti pe acest segment. Firmele româneşti vor profita cu siguranţă de această oportunitate pentru aşi adjudeca noi clienţi americani”, explică Mihai Ionescu, secretarul general al Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România (ANEIR). 

  Vom avea atuul unor preţuri mai competitive, iar principalele domenii în care mă aştept la creşteri ale exporturilor româneşti în SUA sunt mobila, vinul, confecţiile, obiectele de sticlărie, echipamentele industriale şi produsele bio. Mihai Ionescu, secretar-general ANEIR

Secretarul general ANEIR avertizează însă că este la fel de probabil să asistăm la o invazie a produselor americane pe piaţa românească, odată eliminată bariera tarifară de care se lovesc în prezent. 

Cât de posibil este sfârşitul erei „made in China”

Un alt factor care ar putea accelera discuţiile SUA-UE este că blocurile au un „inamic” comun, împotriva căruia au demarat în ultimii doi ani programe unilaterale ferme: China. În 2011, pentru prima dată în istorie, UE a impus suprataxe pentru o categorie de produse de provenienţă chinezească, motivând decizia prin subvenţiile ilegale pe care Beijingul le acordă companiilor pentru a impulsiona exporturile acestora şi economia naţională.

În aceeaşi perioadă, Congresul SUA a început dezbaterile pentru promulgarea unei legi care să permită firmelor americane să ceară despăgubiri în cazul în care pot dovedi că au înregistrat pierderi din cauza cursului de schimb slab pe care Beijingul îl menţine forţat pentru yuan, moneda naţională, ceea ce reprezintă un atu important în exporturi.

În prezent, SUA şi China au mai multe procese una împotriva celeilalte la OMC. Cu toate acestea, China rămâne un partener comercial foarte important pentru ambele puteri vestice.

În 2012, valoarea schimburilor între SUA şi China s-a ridicat la peste 536,2 trilioane de dolari. Din această sumă, peste 425,6 trilioane au reprezentat exporturile asiaticilor pe piaţa americană. Pentru SUA, China este al doilea partener comercial, după Canada, însă statul asiatic ocupă categoric primul loc dacă luăm în calcul doar valoarea produselor importante de americani. 

Pentru UE, China ocupă tot locul al doilea în rândul partenerilor comerciali, după SUA. Valoarea schimburilor comerciale bilaterale se ridică la peste 428,3 trilioane de euro, dintre care aproape 300 de trilioane reprezintă produsele chinezeşti vândute în blocul comunitar. Însă, la fel ca în cazul SUA, şi pentru UE China reprezintă principalul stat din care importă. 

Beijingul se aliază cu Rusia

Însă nici China nu rămâne exclusă în urma înţelegerilor dintre occidentali, iar paşii pe care îi face în acest sens au început în urmă cu trei ani. În 2010, China şi Rusia au încheiat un parteneriat prin care eliminau dolarul american din comerţul bilateral, cele două puteri angajându-se să deruleze toate tranzacţiile în yuani şi în ruble. 

Miercuri, la câteva ore de la anunţul privind acordul de liber schimb SUA-UE, agenţia de ştiri Reuters a aflat în exclusivitate că Rusia şi China lucrează de mai multe luni la un acord de tipul petrol pentru credite, care va presupune ca ruşii să furnizeze ţiţei chinezilor, în timp ce aceştia din urmă vor acorda împrumuturi în valoare de 30 de miliarde de euro. Beijingul va deveni astfel cel mai mare client al companiei Rosneft.