„Vrei nu vrei, bea Grigore agheasmă”, „a nimerit-o ca Ieremia cu oiştea-n gard”, „tronc Mariţo”, „sistem Clayton model nea Gheorghe”, „hop şi eu cu ţaţa Lina”.
 
Poate, zic, cea mai potrivită replică la propunerile lui Macron pentru o nouă arhitectură politică a Europei aceasta ar putea fi: „tronc, Mariţo!”. Şi aşa cred (sper) că va rămâne, probă fiind reacţia neaşteptat de rapidă şi fermă a celor 13 State Membre (printre care şi România) la ceea ce, dacă cineva le-ar fi luat chiar în serios, ar fi însemnat începutul unui dezastru de mari proporţii care să se traducă prin explodarea rapidă a edificiului existent. Iar în actualul context, cadou pentru Rusia agresivă şi din ce în ce mai violentă la adresa Occidentului, reprezenta un cadou uriaş, indicând faptul că Europa are nu numai o vulnerabilitate suplimentară, ci una structurală, fundamentală şi foarte posibil letală.
 
În locul unui mesaj de unitate care să-i îndemne pe colegii săi europeni ca, măcar acum, măcar în faţa pericolului rus din ce în ce mai bine precizat şi amplu, să poată adopta atât de mult trâmbiţata atitudine coerentă şi în sprijinul ambiţiilor proclamate ca fiind comune, Emmanuel Macron vine să spună că bine ar fi să avem altceva, adică o structură complet nouă, o „comunitate politică europeană” sui-generis.
 
Simple vorbe în celebrul stil francez şi în linia mai vechii afirmaţii despre NATO „în moarte cerebrală”? Nu, acum e cu mult mai mult şi mai precis: vrea revizuirea Tratatelor şi le indică şefilor de state şi guverne momentul în care să se facă asta, adică Summitul din luna iunie.
 
Aici se amestecă lucrurile şi nu iese nimic bun. Este adevărat că Parlamentul European şi Comisia sunt în favoarea unei modificări a Tratatelor (aveţi aici textul Rezoluţiei adoptate de PE) dar problema este că, de la o discuţie teoretică în cadrul Conferinţei despre viitorul Europei, decidenţii se văd nevoiţi să şi aplice tot ce scrie în documentul politic votat de europarlamentari. Iar asta înseamnă ceva imposibil de realizat în contextul de acum: revizuirea Tratatelor presupune organizarea unor campanii naţionale de consultare a populaţiilor din Statele Membre, de organizare eventuală de referendumuri sau de validare prin decizii ale parlamentelor naţionale. Se deschid drumuri pe câmpii minate şi cu foarte puţine garanţii că asta nu va produce daune masive şi nu va genera şi alimenta campanii anti-europene cu mari şanse de succes.
 
O nouă construcţie europeană în care, desigur, vor exista criterii noi pentru absolut orice, anulând o mare parte a reglementărilor şi a cordurilor existente, prima indicaţie în acest sens fiind schimbarea completă a criteriilor de aderare, cu propunerea de a oferi o invitaţie Ucrainei dar avertizând-o că orizontul real de aşteptare poate fi extrem de lung, cu precizarea unei durate de mai multe decenii. Exact cazul nefericit al relaţiei cu Turcia.
 
Dar bomba reală este aşezată pe terenul cel mai sensibil dintre toate, adică relaţia cu Marea Britanie, exact la un şi jumătate după ce, la finalul unui lung şi foarte costisitor proces de negocieri între UK şi UE, britanicii semnaseră în fine acordul de părăsire a ansamblului comunitar. Acum, şi asta este surpriza totală, fără să existe nimic care să justifice o asemenea propunere, adică fără ca Marea Britanie să se fi exprimat oficial asupra unei schimbări de poziţie care să anuleze decizia BREXIT, Macron vine să spună că viitoarea construcţie europeană să fie deschisă şi statelor care au părăsit UE. Astfel, din nou, Marea Britanie va avea un cuvânt de spus în toate deciziile strategice ale viitoarei construcţii politice europene imaginată de francezi. Mai mare umilinţă greu de imaginat pentru europenii insultaţi permanent de politicienii britanici în euforia lor de a-şi fi regăsit libertatea.
 
Se intră în ridicol şi nu este un ridicol oarecare deoarece, în acest moment, există cu mult mai puternic şi mai aproape decât a fost vreodată, pericolul de a vedea construcţie europeană limitată la puterea şi voinţa de decizie a motorului franco-german şi, eventual, a grupului nordic, cu ceilalţi aşezaţi pe margine şi primind indicaţii.
 
Cu Macron vorbind despre „moartea cerebrală” a NATO avem acum şi o Uniune Europeană care trebuie să fie salvată prin transformarea proiectului. Acoperind eventual şi o o altă identitate geografică? Oricum avem, cum a spus Dmitrii Medvedev, lăsat la uşă pentru consultare proiectul rusesc al „Eurasiei de la Lisabona până la Vladivostok”. Cine se joacă cu focul?