Mi-a atras atenţia articolul lui Boris Johnson, primarul Londrei, din The Telegraph. După ce acum câteva luni a declarat că guvernul trebuie să ia măsuri pentru limitarea numărului de români şi bulgari care vor veni în UK, în caz contrar va creşte numărul celor care dorm pe stradă, acum, cu riscul de a-şi pune englezii în cap, Boris Johnson spune că înţelege de ce imigranţii obţin joburi în detrimentul englezilor şi că nu e de ajuns să dai vina pe străini.

De fapt domnul primar a pendulat mereu între imigranţi - turişti cu beneficii sau imigranţi - forţă de muncă ieftină şi bună pentru economia Londrei. Boris Johnson povesteşte cum o tânără de la o firmă de recrutare i-a răspuns la întrebarea - Cum stă treaba?/ Bine, de fapt mai bine ca niciodată.

Şi spune-mi, câţi din cei pe care îi recrutezi sunt din Londra, câţi sunt englezi? Katie a răspuns, stânjenită, cam 10 procente.

Dar de ce, de ce joburile astea nu pot fi date tinerilor englezi? Ce pot eu să fac?
Cred că de vină e şcoala. Le spun copiilor că pot câştiga o grămadă de bani, dar nu le zic că pentru asta trebuie să muncească din greu. Oamenii pe care îi recrutez au o altă mentalitate când vine vorba de muncă.

Şi, scrie domnul primar, cu toţii ştim că ceea ce spune Kate e adevărat. 

<În primul rând, nu poţi fugări oamenii care au dreptul legal să fie aici, după legile UE. Apoi, şi mai important, e greşit să blamezi est europenii pentru că se trezesc devreme, lucrează din greu, sunt amabili şi de ajutor, ducând astfel la creşterea industriei de catering din Londra.

Şi nu înseamnă că dacă nu ar fi imigranţii joburile acelea ar fi ocupate de englezi, poate ar fi mai puţine restaurante ţinând cont că ar fi mai mari cheltuielile şi serviciile mai slabe, şi probabil reputaţia Londrei nu la fel de bună.>

Evident că articolul e o critică la adresa laburiştilor care, spune Boris Johnson, au împrumutat forţă de muncă din alte ţări pentru a umple golul din piaţă şi pentru a ţine costurile la un nivel scăzut, dar nu au făcut nimic pentru a reforma sistemul educaţional pentru ca tinerii englezi să fie pregătiţi pentru competiţia cu străinii.

Dar, chiar şi aşa, am fost mirată de atitudine. Deşi asta cu arătatul cu degetul către cei care au condus ţara înainte, nici într-un caz la noi, nu e deloc de apreciat. Dar aşa e peste tot, cred că politică îi zice.

Mi-am adus aminte că la unul dintre hotelurile la care am stat, plin de români, am intrat în vorbă cu un angajat care mi-a zis că toţi imigranţii de acolo lucrau ilegal. Niciunul n-are acte. E o firmă, din Iran sau Irak, care îi plasează şi îşi ia comision 6%. Şi nu numai aici, la toate hotelurile din zonă.

Iar un amic îmi povestea de o cunoştinţă care a lucrat în Londra timp de un an, 10 ore pe zi sau mai mult, pe jumătate din salariul minim, pentru că patronul i-a spus că restul banilor sunt pentru acte, că durează şi e scump. Vă daţi seama că a păcălit-o. 

De aceea uneori am impresia că toată discuţia asta despre imigranţi, şomaj, locuri de muncă, locuinţe sociale e de fapt o metodă de a acoperi faptul că autorităţile nu-şi fac treaba. E mai simplu să dai vina pe imigranţi decât să stârpeşti munca la negru.

Probabil că unii imigranţi obţin un job pentru că muncesc mai mult ca englezii. Alţii pentru că sunt mai bine pregătiţi, pentru că, le place sau nu britanicilor, şi asta este o realitate. E însă la fel de adevărat că unii sunt preferaţi deoarece sunt dispuşi să accepte un salariu mai mic sau chiar să lucreze la negru. Dar asta nu e problema românilor sau a bulgarilor, ci e marea problemă a guvernului britanic.

Poţi învinovăţi un român, bulgar, polonez, englez că lucrează la negru? Poate unii vor spune da, cine-l pune? Dacă vrea să lucreze legal atunci să lucreze legal. De aia suntem exploataţi, pentru că nu ne cerem drepturile, pentru că permitem. Aşa e. Dar când nu ai bani de pâine sau când îţi plâng copiii de foame nu prea îţi mai arde de principii.

În schimb, poţi da vina pe guvernul care permite ca o persoană să fie exploatată, să ajungă apoi o povară pentru stat, care permite ca un cetăţean britanic să fie respins doar pentru că cere să i se respecte drepturile, care permite unui patron să păcălească statul, iar unor firme suspecte să se îmbogăţească din nenorocirea altora.

Dar e mai simplu să îngrădeşti drepturile celor care respectă legea decât să te lupţi cu ceea ce nu vezi, nu poţi contoriza, sau nu vrei să vezi.