Zilnic, mii de refugiaţi ajung în localităţile de lângă graniţă, apoi dacă sunt prinşi de organele de ordine sunt duşi în taberele improvizate şi ţinuţi acolo până când situaţia lor se clarifică. O parte dintre ei ajung la Budapesta, invadează staţiile de metrou, parcurile şi de aici încearcă să ajungă în statele din vestul Europei. Ei nu mai sunt controlaţi de nicio autoritate, Ungaria fiind membră a spaţiului Schengen. La ora actuală, situaţia imigranţilor de pe teritoriul ţării vecine este deosebit de grea, capacitatea taberelor de refugiaţi, foarte multe întreţinute de ONG-uri, este depăşită, iar guvernul susţine că nu are fonduri pentru a deschide altele noi.

De la bun început, de când s-a intensificat valul de imigranţi spre Europa, guvernul ungar a avut o atitudine de refuz faţă de soluţiile propuse de Uniunea Europeană. Premierul Viktor Orban a declarat că Ungaria nu acceptă cota distribuită de către UE de găzduire a refugiaţilor. Pentru guvern, aceştia nu sunt refugiaţi politici, ci economici care vin în Europa, respectiv în Ungaria să-şi găsească de lucru, „să ocupe locurile de muncă ale maghiarilor“, în consecinţă nu au ce se caute în ţară. Guvernul acceptă să primească temporar numai pe cei care vin cu acte în regulă, respectiv nu sunt imigranţi ilegali şi să le analizeze situaţia. Pentru a împiedeca fluxul ilegalilor, s-a decis ridicarea unui gard înalt de patru metri care se extinde de-a lungul graniţei cu Serbia, precum şi intensificarea controalelor.

Ceea ce reproşează opoziţia politicienilor Fidesz, partidul premierului Orban, este campania duşmănoasă de instigare a populaţiei împotriva imigranţilor. Afişe uriaşe atrag atenţia locuitorilor că aceştia vin să le ia locurile de muncă, să tulbure liniştea şi ordinea din ţară şi este posibil ca printre ei să se strecoare şi terorişti care ar putea organiza atentate. Rezultatul acestei campanii s-a concretizat în protestele şi refuzul populaţiilor din localităţile pe lângă care statul dorea să creeze tabere de refugiaţi, alungarea acestora când veneau să ceară adăpost, hrană sau apă, ideea că ar trebui retrimişi de unde au venit, fără să se ţină cont de faptul că aceşti oameni nu şi-au părăsit de bună voie căminele, ci au fugit din faţa războiului, a teroriştilor care intenţionau să îi ucidă.

Poster antiimigranţi: „Dacă vii în Ungaria, nu înseamnă că poţi lua locurile de muncă ale maghiarilor”

De această stare de spirit profită partidul de extremă dreaptă „Jobbik“, adoptând, la rândul său, o atitudine de respingere a refugiaţilor în cadrul diferitelor adunări de protest ce se organizează în unele localităţi. Şi dacă liderii săi se abţin de a formula opinii extreme, la ora actuală partidul urmând o cale de reorientare mai către centru pentru a apărea cu o imagine mai „cosmetizată” în faţa opiniei publice, cei care sunt „mai la dreapta decât extrema dreaptă“ nu se sfiesc să emită păreri - ca de pildă că toată problema refugiaţilor ar fi fost creată de SUA şi Israel pentru a submina statele mai mici şi să ceară cele mai drastice măsuri până la sporirea numărului de grăniceri care să poată folosi armele pentru a împiedeca pătrunderea lor.

Opoziţia recunoaşte că, la fel ca în alte state din UE, situaţia creată de imigranţi în Ungaria a devenit critică, dar face apel la sentimentele de umanism faţă de aceşti oameni care, de fapt, nici nu vor să se stabilească în Ungaria, aşa cum susţine guvernul, ci folosesc ţara doar ca o cale de trecere.

Mulţi reprezentanţi ai opoziţiei se referă la faptul că sute de mii de unguri sunt, la rândul lor, imigranţi în ţări din vestul Europei. Mai mult, amintesc de situaţia din 1956 când, după eşecul revoltei anticomuniste, de asemenea sute de mii de unguri au ales calea exilului şi au fost foarte bine primiţi peste tot. Ei acuză guvernul Orban că, de fapt, prin fluturarea problemei imigranţilor şi a pretinselor pericole pe care le reprezintă, vor să distragă atenţia de la o serie de probleme cu care se confruntă Ungaria în ultimul an, mai ales a corupţiei la nivel înalt împotriva căreia măsurile vin cu încetinitorul.