Compatrioţii din inedita ilustraţie sunt aidoma României şi a Republicii Moldova, la 24 ianuarie, anul acesta. 

În fotografie fiind de fapt ministrul Armatei Naţionale, a Republicii Moldova, Vitalie Marinuţa şi soţia lui. 

Europeni de limbă română - în Patria lui Mihai Eminescu. 

Trăiască naţia! Sus cu ea!

Drapelul Principatelor Unite

 

MOŞTENIREA COLONELULUI ALEXANDRU IOAN CUZA

La 24 ianuarie 2014 se vor împlini 155 de ani de la unificarea principatelor Moldova şi Ţara Româneascã.

Un moment istoric, care, pentru toţi cei care îşi respectã înaintaşii, este marcat şi de personalitatea unui purtãtor de uniformã militarã, colonelul Alexandru Ioan Cuza.

Un ofiţer care la 1848 şi-a probat opţiunile spre o lume eliberatã de prejudecãţile unei societãţi încremenite într-un proiect devenit fãrã viitor, ce trebuia înlocuit cu o viziune progresistã, pe mãsura aspiraţiilor celor care au schimbat faţa Europei, în acel an.

Aşa a ajuns Cuza o persoanã nedoritã în propria ţarã, trimis sub pazã la Viena, unde a fost eliberat, la o intervenţie eficientã britanicã.

Exact la zece ani distanţã de la momentul paşoptist, colonelul Alexandru Ioan Cuza este numit ministru de rãzboi al Moldovei.

Semn clar cã temeritatea sa a fost luatã în calcul, de cei care vroiau schimbãri majore în viaţa societãţii de atunci.

Bun orator, politician ofensiv, adept al argumentelor pragmatice, colonelul Cuza a impus respect în ochii concetãţenilor din Galaţi, pe care a ajuns sã îi reprezinte în divanul ad-hoc, de la Iaşi.

De ce a fost ales tocmai el, un colonel mândru, demn şi energic, ca domn al Moldovei, la 5 ianuarie 1859, apoi şi în Ţara Româneascã, dupã 19 zile?

Unioniştii au înţeles cã la vremuri noi nu doar sunt necesari oameni noi, cu convingeri clare, progresiste, ci şi capabili sã le apere şi sã le promoveze acolo unde alţii nu au cutezat sau nu au vrut, din raţiuni diverse.

În plus, alegerea unui militar, ca domnitor al Principatelor Unite, exprima nevoia de ordine, rigoare şi fermitate, în consolidarea statului unitar, numit oficial, din anul 1862, simplu şi frumos: România.

Milcovul despãrţirii Moldovei, de Ţara Româneascã, a devenit curs intern de apã, dupã ce la 1848 a fost realizatã uniunea vamalã a celor douã principate româneşti, apoi, dupã adunãrile ad-hoc, din anul 1857, a urmat Convenţia de la Paris, din 1858, în care puterile momentului au fost de acord cu o uniune formalã.

Prutul despãrţirii momentane a României, de Republica Moldova va redeveni treptat, de facto, un curs intern de apã, dupã ce, la Vilnius, Al Doilea Stat Românesc, o realitate geopoliticã rezultatã în urma dezintegrãrii fostei Uniuni Sovietice, a primit undã verde pentru o dezvoltare în comunitatea Uniunii Europene, cea euroasiaticã fiind doar un vis imperial al liderului actual de la Kremlin.

Paşii urmãtori, pe calea integrãrii în comunitatea occidentalã fiind expresia alinierii la standardele şi exigenţele acesteia, favorizând apropierea malurilor Prutului.

Moştenirea colonelului Alexandru Ioan Cuza?

Din fericire, la Bucureşti şi la Chişinãu, minţi luminate, din Armata României şi Armata Naţionalã a Republicii Moldova, acţioneazã inteligent, pentru instruirea în comun a luptãtorilor din cele douã organisme militare, conduse de profesionişti lucizi, patrioţi, aflaţi în serviciul Patriei Limbii Române.

Intrarea în NATO, a României, s-a datorat şi rolului determinant jucat de militarii forţei expediţionare româneşti, a cãrui prim batalion a acţionat, alãturi de aliaţi, la Kandahar, în Afganistan.

Intrarea posibilã a Republicii Moldova, în comunitatea euroatlanticã, dupã dezirabila schimbare a Constituţiei, de viitorul Parlament de la Chişinãu, eligibil în acest an, va confirma Parteneriatul Strategic cu Statele Unite şi va consolida relaţia specialã cu România.

În ianuarie 2009, Vladimir Voronin se credea etern, la conducerea landului dintre Prut şi Nistru, iar dupã ieşirea masivã a tinerilor în stradã, din luna aprilie, în acelaşi an, în scurt timp a plecat de la putere, cu tot cu partidul sãu, comunist.

Acum cinci ani, la Chişinãu, existenţa unui guvern pro-european pãrea un vis irealizabil.

Peste cinci ani, în Republica Moldova, cei care vor dori revenirea Prutului, la condiţia sa de curs intern de apã, vor fi majoritari.

Iar purtãtorii gradului lui Cuza, din armatele de limbã românã, din stânga şi din dreapta Prutului, nu vor face decât sã asigure Parada Unitãţii Naţionale, posibilã chiar la 1 Decembrie 2018.

 

Rânduri publicate iniţial în ziarul "Cuvântul liber", din Târgu Mureş.