Iar ne-au luat-o bulgarii înainte...

De-a lungul tranziţiei, acesta a fost refrenul cel mai frecvent atunci când venea vorba de aderarea la UE ori de reformele democratice. Nu-i rău că am deprins spiritul de competiţie alături de vecinii bulgari. Dar ar trebui, cred, să-i dăm atenţie în continuare.

În februarie, bulgarii au ieşit în stradă pentru că nu-şi mai puteau plăti facturile la electricitate. Manifestaţiile au condus la organizarea de alegeri anticipate. Ceea ce n-a rezolvat problemele, pentru că guvernul socialist rezultat după alegeri are o poziţie şubredă, iar premierul Plamen Oreşarski, după cum scrie un comentator bulgar, “poartă masca monarhiei, doreşte să se adreseze naţiunii în calitate de conducător suveran, convins că societatea ar trebui să accepte în tăcere tot soiul de numiri şi de acţiuni”. Or, societatea bulgară nu mai e dispusă să accepte totul în tăcere.

La puţină vreme după instalarea noului guvern, oamenii au ieşit din nou în stradă. De data aceasta nu din motive strict materiale (precum plata facturilor), ci pentru a protesta faţă de numirea unui personaj controversat în fruntea serviciului de contrainformaţii. De fapt, pentru a protesta împotriva sistemului oligarhic care conduce ţara: tot felul de “foşti”, împărţiţi în tabere (numite partide politice) care se duşmănesc de moarte, au instituit un sistem corupt, o mafie politico-economică. Aşa au numit-o, printre alţii, ambasadorul german şi ambasadorul francez de la Sofia, care au publicat un editorial comun în sprijinul manifestanţilor. Protestatarii au organizat, timp de vreo 40 de zile, manifestaţii paşnice, inclusiv unele reprezentaţii ad-hoc (precum reconstituirea vivantă a tabloului “Libertatea conducând poporul” al lui Eugène Delacroix) care arată că nu sunt huligani (cum îi consideră unii politicieni) şi nici nu aşteaptă doar câteva leva în plus la salariu pentru a-şi putea plăti curentul, ci că sensul ieşirii lor în stradă e altul. Scriitorul Gheorghi Gospodinov (unul dintre cei mai buni ai generaţiei sale, tradus cu succes în mai multe ţări europene) e de părere că oamenii ieşiţi în stradă “cu copiii pe umeri” protestează pentru că “au sentimentul de a aparţine, în sfârşit, unei comunităţi de valori”.

Numai că aceste valori – concentrate în sintagma “statul de drept” – sunt mimate de politicieni, cum observă Frankfurter Allgemeine Zeitung: alegerile sunt libere, Parlamentul funcţionează, justiţia e, teoretic, independentă ş.a.m.d. Dar sub aceste aparenţe, sistemul oligarhic şi-a întins tentaculele prin care controlează tot. Cotidianul german face o paralelă cu România, amintind de evenimentele din vara trecută şi de procesul actual de revizuire a Constituţiei, şi trage concluzia că atât celelalte state membre, cât şi Comisia Europeană ar trebui “să dea clar de înţeles că ştiu foarte bine ceea ce se ticluieşte – şi să profite de oportunităţile care se prezintă, precum cea de astăzi în Bulgaria, pentru a strânge menghina asupra reţelelor oligarho-criminale”.

Comisia Europeană însă nu prea are instrumentele necesare pentru a interveni, atâta timp cât politicienii au învăţat să mimeze democraţia şi, mai ales, atâta timp cât cetăţenii sunt indiferenţi la abuzuri şi consideră că numirile în funcţii pe criterii de gaşcă ori manevrele subterane ale oligarhiei sunt “o fatalitate”. De curând, a apărut propunerea ca, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, statele care înregistrează devieri de la standardele democraţiei europene şi ale statului de drept să fie private de unele drepturi în interiorul Uniunii Europene. Se discută şi se comentează în legătură cu trei ţări aflate în această situaţie: Ungaria, Bulgaria şi România. (O bună sinteză de informaţii şi comentarii pe această temă se găseşte pe excelenta publicaţie online Presseurop.eu, care apare în zece limbi, inclusiv româna). Nu ştiu dacă asemenea sancţiuni vor fi aplicate, nici ce eficienţă ar putea avea. Deocamdată însă, constat că, din nou, “bulgarii ne-au luat-o înainte”. În ultimele zile, protestele au degenerat în violenţe (probabil că şi-a băgat dracul coada...). Dar mesajul principal a fost exprimat: cetăţenii nu mai sunt dispuşi să înghită totul pe nemestecate.