Günter Verheugen avertizează asupra Europei cu două viteze

Günter Verheugen a fost comisar pentru extinderea UE (1999-2004)

Extinderea spre Est a UE în urmă cu 15 ani a fost o mare provocare şi aproape un miracol, spune fostul vicepreşedinte al Comisiei Europene, germanul Günter Verheugen. El avertizează asupra unei Europe cu două viteze.

Deutsche Welle: În urmă cu 15 ani, zece state au aderat la Uniunea Europeană. Această mare extindere a UE vi se datorează în mare parte şi dumneavoastră, domnule Verheugen. Ce spuneţi despre starea actuală a UE?

Günter Verheugen*: Extinderea din 2004 şi 2007 este unul dintre cele mai mari succese din istoria integrării europene. Nu ştiu dacă ar reuşi din nou, în condiţiile de astăzi. În retrospectivă, pare aproape ca un miracol pe care l-am înfăptuit atunci. Extinderea a fost posibilă deoarece popoarele însele - polonezii, cehii, ungurii şi alţii - aveau voinţa absolută de a-şi asigura un viitor în comunitatea statelor europene. Faptul că Uniunea Europeană este în criză astăzi nu are nimic de-a face cu extinderea. Aşa-numitele noi state membre nu au fost responsabile pentru criza constituţională, financiară şi economică. Nu au împiedicat în niciun fel dezvoltarea UE. Sunt mai degrabă victime ale evoluţiilor. Este sarcina noastră comună de a iniţia reforme care ne permit să îndeplinim promisiunile făcute oamenilor o dată cu extinderea UE.

Acum 5 ani aţi declarat că state, ca de pildă Polonia, v-au îndeplinit aşteptările. Probabil că astăzi nu veţi mai repeta această declaraţie... 

Dacă mă refer la condiţiile de trai ale oamenilor din Polonia, atunci da. Însă actualul guvern polonez a optat pentru o cale prin care interesele naţionale - sau ceea ce consideră el că ar fi aceste interese - sunt puse înaintea destinului comun al popoarelor UE. Obiectivele pur interne au prioritate absolută pentru acest guvern. De asemenea, are o poziţie critică faţă de multe aspecte ale integrării europene, şi nu e singurul guvern cu o asemenea poziţie. Dar indiferent dacă ne place sau nu, avem de-a face cu un guvern ales democratic. Circumstanţele se pot schimba din nou. Cred că este în interesul Poloniei să joace un rol activ, chiar şi de lider în cadrul UE. Aceasta ar corespunde importanţei politice şi chiar economice şi mai ales experienţei istorice a ţării.

E valabil şi pentru Ungaria sau România, care, de asemenea, au probleme cu supremaţia legii şi statul de drept? 

E valabil pentru toţi. Am un ochi critic asupra evenimentelor din mai multe ţări, dar trebuie să subliniez că nu putem măsura după standarde diferite. Când vorbim despre partidele şi mişcările euro-sceptice, critice sau chiar anti-europene din Europa Centrală şi de Est, nu trebuie să uităm că acest fenomen există în altă parte de mult mai mult timp. Când mă uit la situaţia din Franţa, Italia, Austria sau Olanda, chiar nu înţeleg de ce discuţia se concentrează asupra a ceea ce nu merge bine în Europa Centrală şi de Est. Democraţia are nevoie de timp pentru a se dezvolta în întregime. Şi chiar şi atunci este constant expusă riscurilor.

Noi germanii ar trebui să ştim că Germania a fost prima ţară care a beneficiat din punct de vedere politic, economic şi cultural de ideea unităţii europene şi asta doar la câţiva ani după eliberarea de fascism...

Cât de mult ar trebui să intervină acum UE în cazul Poloniei, Ungariei sau României? 

Recomand reţinere din partea UE. Am încredere, mai ales în cazul Poloniei, în dragostea pentru libertate a polonezilor, în caracterul democratic al ţării. Polonezii îşi vor rezolva singuri problemele...

Există senzaţia că UE trebuie să facă faţă unei crize după alta. Încă din 2005, aprofundarea UE a eşuat. Este posibilă adâncirea numai în modelul cu două viteze? 

Trebuie să vedem ce înseamnă exact acest model. De fapt, acum nu e vorba despre două viteze, pentru că le avem de mult: Schengen, moneda euro, etc. Promotorii visează o integrare europeană în două grupuri, unul central şi un grup la periferie: aşa-numitul nucleu cu Germania, Franţa, Olanda şi ţările nordice, deci statele cele mai bogate. Iar celelalte sunt cele rămase în urmă. Aceasta ar fi o UE împărţită în clasa întâi şi clasa a doua - lucru complet incompatibil cu ideea integrării europene.

Cum se va schimba UE în următorii cinci ani? 

Nu ştiu asta. Evoluţiile sunt atât de rapide şi există mulţi factori necunoscuţi. Nu ştim ce se va întâmpla cu Brexit, nu cunoaştem rezultatul alegerilor europene. Ştim doar că vom avea un bloc euro-critic destul de mare. Nu ştim cum se vor acorda funcţiile de conducere. Deci nu pot face o astfel de predicţie.

Există riscul ca procesul de pierdere a importanţei şi de dizolvare a coeziunii UE să continue. Dar există şi şansa ca semnele să fie recunoscute, în sfârşit, şi să se acorde o atenţie deosebită identificării cauzelor fundamentale ale slăbiciunii actuale a UE. O analiză autocritică aprofundată ar fi primul pas. Apoi, în cadrul tratatului existent, ar trebui să urmeze o etapă pragmatică de rezolvare a problemelor şi, în acest fel, să se formeze din nou majorităţi pro-integrare în statele membre. Asta mi-aş dori foarte mult.

* Günter Verheugen a fost comisar pentru extinderea UE în Comisia condusă de Romano Prodi (1999-2004). În 2004 a fost desemnat vicepreşedinte al Comisiei Europene în mandatul Comisiei Barroso, primind portofoliul de comisar pentru industrie şi întreprinderi.

Interviu realizat de Katarzyna Domagala pentru Deutsche Welle