Groparii Europei

Barack Obama şi Valdimir Putin la Adunarea Generală a ONU FOTO AP

Vă mai aduceţi aminte de cotele lui Juncker? Inutil! Din urmă, vin procentele lui Putin. Luni noapte, Vladimir Putin a vorbit în faţa Adunării Generale ONU şi a lansat o pacoste de nerefuzat: vă scap de migranţi!

În doar cîteva paragrafe insolente, Putin a comutat de la gazo- la refugo-duct şi a desenat soluţia. O coaliţie anti-terorism, cu trupe ruseşti la faţa locului. Putin a ataşat toate detaliile. Noua frăţie de arme ar trebui să urmeze modelul coaliţiei anti-Hitler şi ar putea readuce ordinea în lume. Care ordine? Putin a fost clar: ceva straşnic şi geamăn cu aranjamentul de la Yalta.

Evident, vernisajul de la ONU a fost pregătit de tatonări anterioare. De aici, corul liderilor loviţi de revelaţia după care, în fond, regimul Assad ar putea fi util pentru moment, atât cât să ne îmbrăţişăm armat pentru stârpirea Statului Islamic. Exact în acest punct e cazul să ne testăm din nou memoria.

Vă mai aduceţi aminte lipsa de solidaritate europeană pentru care am fost urecheaţi de Juncker, Merkel, Hollande şi alţi Doctori în euro-angelism? Putem recupera. Trebuie doar să căscăm bine ochii. Conduşi de onor Juncker,  Merkel şi Hollande, liderii Europei se pregătesc să ne arate ce e cu adevărat solidaritatea europeană. Vom vedea ce înseamnă să dai mâna cu Assad, omul care îşi omoară supuşii cu bombe, clorină şi escadrile de aviaţie. Şi vom mai vedea, dumiriţi, că solidartate europeană înseamnă să te înfrăţeşti cu cel ce a invadat Ucraina, a schimbat frontierele europene şi vrea să credem că ziariştii ruşi mor pentru că traversează greşit (pe comanda foc).

Mediocritatea naşte confuzie, dar mediocritatea însoţită de aroganţă face loc răului. Mutarea lui Putin a fost curtată îndelung şi Putin nu e omul să refuze de două ori o invitaţie. Mai ales pe divanul testat de atâtea ori în trecut de Ivan. UE a dovedit în mod repetat că nu ştie ce să facă în faţa torentului de migranţi. Cotele lui Juncker n-au transformat Statul Islamic într-un grup de vegetarieni. Adevărat, Preşedintele Obama s-a răţoit la discursul lui Putin dar a făcut-o pentru camere şi din obligaţiile religioase la care îl sileşte cultul PR. Altfel, Obama îşi termină mandatele în situaţia uluitoare de triplu prizonier al intereselor ruseşti: în Siria, în Ucraina şi în Iran. Ar mai fi fost şi Cuba, dar acolo Obama are încă un pic de lucru. Dacă interzice fumatul, democratizarea e completă.

Însumînd, ruinele băţoase ale politicii occidentale au creat spaţiul pentru indecenţa productivă a politicii ruseşti. Într-o singură zi, într-un singur discurs şi cu o singură propunere, Putin a devenit idolul bien pensant-ilor şi al omenirii de rând, în toată Europa, de la stânga la dreapta şi pe toate canalele media. Nimeni nu înţelege că Putin e, simultan şi în acelaşi incendiu, piroman şi pompier. Cel ce a livrat armele cu care Assad a umplut Europa de migranţi se oferă să pună capăt problemei. În schimb, toată lumea începe să găsească rezerve de simpatie pentru Rusia, ţară de oameni năvalnici, bată-i vina! dar simpli şi încercaţi. Nimeni n-a remarcat că tehnica Fronturilor Populare, pusă la punct de bolşevici în anii ´30, a fost rechemată în scenă şi promovată la scară internaţională.

Putin s-a pus în situaţia de a accepta că e indispensabil. Şi nimic nu e mai convingător pentru bunul mers al acestei operaţii psiho-politice decât să porţi masca răului cel mai mic. Da, Rusia are relele ei dar, când trebuie, ştie să pună umărul. Binele e plictisitor. În schimb, răul cel mai mic seduce, sub scuza soluţiei pragmatice.  

Liderii occidentali nu vor saluta în gura mare stratagema Putin. Vor folosi, probabil, unul din termenii ceţoşi care recomandă, de pildă, o „tranziţie controlată“ în Siria. Asta nu schimbă situaţia de facto. Bine aşezat în capul mesei ca aliat vărsător de sânge soldăţesc rus, Putin va deveni câştigător în serie. Ucraina va fi repartizată la capitolul „păcatele tinereţilor“ şi va dispărea din discuţie. Cine va mai îndrăzni să mustre bunătate de aliat rus? Şi, pentru Dumnezeu, chiar nu se poate găsi un pretext pentru ridicarea sancţiunilor? Crimeea anexată şi Ucraina dezmembrată vor deveni „realităţi“ de înţeles şi vor fi tolerate tacit. Odată instalată în Siria, Rusia nu va mai pleca, ci va dicta. Oricine e la curent cu experienţa est-europeană a anilor 1945-2015 ştie asta. Noul regizor şi ordonator politic în Orientul Mijlociu va fi trioul Rusia-Iran-Hezbollah.       

Putin n-a vorbit degeaba de Yalta. Obiectivul final e demontarea ordinii democratice post-comuniste, de la Baltica la Caspica. O coaliţie pe model antihitlerist va readuce Rusia acolo unde a mai fost. Acceptând formula, Occidentul riscă să cedeze drepturile de autor democratic în tot Estul Europei. Cotele lui Juncker vor deveni procentele lui Putin şi cineva va semna în calitate de gropar al Europei. Din bună solidaritate europeană.