Germania: Recolta este în siguranţă, culegătorii români nu

Situaţia dificilă a muncitorilor români care ajută la strângerea recoltei în Germania este analizată pe larg în emisiunea "Panorama", transmisă de postul public german ARD.

Echipe de lucru mici de două-trei persoane, dormitoare pentru un singur muncitor sezonier, maxim doi când este vorba de membri ai aceleiaşi familii. Acestea sunt prevederile stricte din conceptul de siguranţă a muncii în agricultură, adoptat la 16 aprilie în Germania, ca reacţie la pandemia de coronavirus.

Sună bine, dar este de multe ori foarte departe de realitate, după cum au constatat jurnaliştii de la televiziunea germană ARD, care s-au ocupat pe larg în emisiunea "Panorama" de situaţia lucrătorilor veniţi din sud-estul Europei pentru a ajuta la strânsul recoltei în mai multe landuri germane. Este vorba mai ales de sezonieri din România.

1800 de astfel de doritori de muncă agricolă în Germania s-au înghesuit recent pe aeroportul din Cluj Napoca pentru a se îmbarca spre Republica Federală. Ambasada României la Berlin s-a plâns într-o scrisoare că autorităţile române nu ar fi primit nicio informaţie în acest sens de la guvernul german. Înştiinţarea ar fi venit doar din presa germană. Guvernul german nu neagă acest lucru, dar spune că: „Acum sunt informaţi toţi factorii implicaţi. Sunt înştiinţate aeroporturile şi companiile aeriene, care alături de Guvernul României şi de Ministerul Transporturilor au distribuit acum directivele corespunzătoare”, a declarat, la ARD, ministra germană a Agriculturii, Julia Klöckner.

Muncitorii sezonieri români - salvatorii recoltei

De nu mai puţin de 350 de lucrători români are nevoie fermierul Rudolf Behr din Saxonia Inferioară, care fără ei s-ar vedea în situaţia în care legumele să nu poată fi recoltate şi livrate magazinelor. Behr spune că, pe lângă pierderile sale financiare provocate de eventuala distrugere a recoltei, ar mai fi şi o risipă uriaşă de alimente. El se bucură că poate beneficia în continuare de serviciile muncitorilor sezonieri români şi se străduieşte să respecte toate măsurile de protecţie, pentru a nu periclita sănătatea acestora şi soarta recoltei.

Fermierul german a închiriat camere la hoteluri şi stabilimente similare, a apelat la servicii de gastronomie, a instalat containere igienice, a înfiinţat la toate punctele sale de lucru unităţi de vânzare, pentru ca românii veniţi la muncă să-şi poată cumpăra de acolo toate produsele necesare, la preţuri normale, nefiind nevoiţi să meargă la cumpărături la supermarket, expunându-se astfel pericolului infectării cu coronavirus.

Muncitori sezonieri români, sosiţi pe 9 aprilie cu avionul la Karlsruhe, în Germania

Haos în aplicarea regulilor

Dar nu toţi fermierii procedează precum Rudolf Behr. Echipa ARD s-a deplasat în landul Renania Palatinat, unde lucrează numeroşi sezonieri veniţi din România. Jurnaliştii germani au stat de vorbă cu aceştia. Aşa au aflat că românii lucrează în grupuri de până la 45 de persoane, fără să primească măşti de protecţie. Mai mult decât atât, de la locurile de cazare la câmp sunt transportaţi într-o remorcă în grupe de 40 până la 70 de persoane. Dorm câte trei într-o cameră strâmtă de baracă, la fel ca înaintea epidemiei de coronavirus. În plus, sunt nevoiţi să meargă la cumpărături la supermarket, pentru că la magazinele de la ferme produsele ar costa de trei ori mai mult. Protecţie specială? Nici vorbă!

Fermierii interpretează, se pare, diferit regulile emise de guvernul german. Ele ar fi valabile, în ochii unora, doar pentru muncitorii aduşi în Germania după data de 2 aprilie, la care Berlinul a anunţat primele reglementări în acest sens: 14 zile de carantină pentru lucrătorii nou-veniţi şi grupuri de lucru de până la 20 de persoane. Dar 20.000 de sezonieri erau deja la fermele germane înainte de 2 aprilie. Protecţia lor nu mai contează? Mai ales că oficiile de sănătate regionale recomandă ca regulile de igienă să fie aplicate şi dincolo de cele 14 zile de carantină. Este, însă, vorba doar de recomandări, fără putere de lege.

O „farsă”, „protecţie doar pe hârtie”, pentru „oameni de mâna a doua”

Ministra germană a Agriculturii, Julia Klöckner, de la CDU, nu crede că ar exista un pericol special: „Vin muncitori care decid singuri unde anume în Europa doresc să muncească, pentru a câştiga bani”, a declarat ea pentru ARD.

Altfel se văd lucrurile din mai multe sfere ale societăţii germane. Purtătorul de cuvânt al ecologiştilor germani în Bundestag, Friedrich Ostendorff, el însuşi fermier, spune că „măsurile ministrei Agriculturii nu sunt altceva decât o farsă. Dau sentimentul siguranţei, acolo unde nu există niciun fel de siguranţă. Acest mod de operare iresponsabil este plătit uneori cu sănătatea de către lucrători”.

Culturi de sparanghel în Bavaria, sudul Germaniei

Sociologul Stefan Sell, profesor la Universitatea Koblenz, consideră de asemenea că acest concept de securitate elaborat de ministerele Muncii şi Agriculturii ar funcţiona doar pe hârtie, ar fi „o tentativă de a le da oamenilor un fel de calmante, prin măsuri politice simbolice, deoarece, la ferme, ce stă scris pe hârtie nu poate fi desigur şi implementat”.

Szabolcs Sepsi, responsabil pentru muncitorii sezonieri la Federaţia Sindicală Germană, spune că lucrătorii sezonieri ar fi trataţi ca nişte „oameni de mâna a doua”. El critică faptul că se ştia dinainte, din anii numeroşi de experienţe directe pe câmp la strânsul recoltei, că regulile nu se pot aplica acolo. „Este periclitată astfel sănătatea muncitorilor”, acuză el.

„O porcărie”

Rudolf Behr, fermierul care se străduieşte să aplice la literă toate reglementările oficiale, se aşteaptă să aibă din această cauză costuri suplimentare de 1,2 milioane de euro. Va reuşi să-şi recupereze investiţia? Greu! Pentru că, dacă alţi fermieri nu respectă aceste reguli, se produce practic o încălcare a legii concurenţei, ei profitând astfel de costurile reduse. „O porcărie”, conchide fermierul Behr.

Iar la supermarketurile germane? Acolo rafturile cu fructe şi legume proaspete sunt pline ca de obicei. Iar legumele sunt mai ieftine ca oricând în Germania. Preţul îl plătesc probabil, în final, tot cei care strâng recolta.

Ovidiu Suciu - Deutsche Welle