Găsirea unei soluţii în relaţia Serbia - Kosovo şi jocul geopolitic al actorilor internaţionali

Pe data de 24 iunie, în ziua în care preşedintele Kosovo, Hashim Thaci se afla în drum spre Washington unde ar fi trebuit să participe la o reuniune cu Alexander Vucic, preşedintele Serbiei, mediată de ambasadorul Richard Grenell, trimisul special pentru Balcani al administraţiei Trump, o ştire răsturna întregul proces de reconciliere între Serbia şi Kosovo început sub aceste auspicii.

Hashim Thaci era pus sub acuzare pentru crime împotriva umanităţii şi crime de război de către Camerele Specializate pentru Kosovo de la Haga, create în 2015 printr-un amendament la Constituţia Kosovo. Din anunţul oficial a rezultat că Thaci s-ar face vinovat de crime, dispariţii de persoane, acte de tortură, afirmându-se că Thaci este responsabil pentru aproximativ 100 de crime, nu doar sârbi, ci şi etnici albanezi. Judecătorul de caz nu a confirmat încă aceste acuzaţii ale procurorului dar s-a afirmat că publicarea acestor acuzaţii este necesară deoarece Thaci subminează activitatea Camerelor. Este un gest neobişnuit, fără precedent, ceea ce a făcut ca prima speculaţie exprimată public să fie aceea că s-a dorit împiedicarea lui Thaci să participe la reuniunea de la Washington. Este foarte posibil, din moment ce comunicatul oficial se referă la încercările repetate ale lui Thaci de a obstrucţiona investigarea crimelor de război din Kosovo.

Hashim Thaci a anunţat că, dacă acuzaţiile împotriva sa vor fi confirmate, va demisiona din funcţie, afirmând public faptul că nu se face vinovat de crime de război. 

Poziţia administraţiei Trump în această privinţă a fost şi este foarte clară: orice încercare de a submina mecanismul de investigare a crimelor de război din Kosovo va fi sancţionată şi va avea efecte asupra credibilităţii Kosovo în calitate de partener de încredere. Secretarul de stat Mike Pompeo a afirmat acest principiu într-o scrisoare adresată lui Thaci în luna martie a acestui an. Democraţii au aceeaşi viziune: Joe Biden, în timpul când a fost Vicepreşedinte SUA, i-a scris de asemenea lui Thaci pentru a-l îndemna să colaboreze cu Camera.

Nu doar SUA este interesată de rezolvarea diferendelor între Serbia şi Kosovo, ci şi Uniunea Europeană. Angela Merkel şi Emmanuel Macron au declarat că vor să găzduiască un summit la Paris pe tema Kosovo în luna iulie. Preşedinţia germană a UE care a debutat la 1 iulie are stabilită ca una din priorităţi relansarea dialogului între Serbia şi Kosovo. UE are un reprezentant special pentru Kosovo, slovacul Miroslav Lajcak. Acesta reprezintă, inevitabil, poziţia Slovaciei care este aceea de a nu recunoaşte Kosovo. Ȋnaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate, Josep Borrell, provine din Spania care la rândul ei nu recunoaşte independenţa Kosovo, iar Borrell a militat frecvent în defavoarea secesiunii Cataloniei după modelul Kosovo. Este astfel foarte probabil ca summitul de la Paris să fie deschis tuturor opţiunilor. 

Ȋşi coordonează UE şi SUA politica vizavi de problema relaţiilor dintre Serbia şi Kosovo? Deocamdată, pare că există mai degrabă o competiţie pe această temă. SUA doresc un succes diplomatic care să contrabalanseze situaţia incertă a procesului de pace din Orientul Mijlociu. Este nevoie însă de o poziţie mult mai bine coordonată în relaţia SUA - UE. Aceşti doi actori trebuie să realizeze că au un interes comun dincolo de problema relaţiilor Serbia - Kosovo: acela de a rămâne jucători importanţi în Balcanii de Vest. Aceasta mai ales în contextul în care preşedintele Vucic s-a apropiat din ce în ce mai mult de Federaţia Rusă şi de RP Chineză. Dacă puterile occidentale nu vor găsi o soluţie rapidă şi de teren lung pentru relaţia Serbia - Kosovo, golul de putere se va umple imediat, cu consecinţe destabilizatoare pentru întreaga regiune. Dealtfel, încercarea UE şi SUA de a se implica mai mult vine ca o reacţie la implicarea celorlalţi actori în regiune.

Un obstacol foarte important în găsirea unei soluţii este legată de politica internă din Serbia şi din Kosovo. Alegerile parlamentare recente din Serbia au marcat consolidarea regimului unic de putere al lui Alexander Vucic. Nu mai există opoziţie politică în Serbia. La fel ca şi Miloşevici în trecut, Vucic a consolidat relaţia cu Republica Srpska, devenind cel mai nedemocratic stat din Balcanii de Vest. Kosovo se află la polul opus, fiind marcat de o instabilitate politică fără precedent. Guvernul Kurti a fost dat jos de la putere la sfârşitul lunii martie, după ce fusese investit la începutul lunii februarie. Noul guvern, condus de Avdullah Hoti, are asigurată o majoritate parlamentară extrem de fragilă. Guvernul Hoti nu poate din acest motiv să îşi asume o poziţie serios legitimată. Dacă Thaci ar fi pus oficial sub acuzare, majoritatea fragilă a guvernului Hoti ar dispărea foarte rapid. Kosovo fără preşedinte şi nevoit să organizeze alegeri anticipate nu este un scenariu improbabil. Ȋn orice situaţie, criza de legitimitate a actualei clase politice din Kosovo, în ansamblul ei, face ca găsirea oricărei soluţii diplomatice să nu fie dublată de încrederea populaţiei.

Ȋn definitiv, de ce este importantă găsirea unei soluţii la problema relaţiilor dintre Serbia şi Kosovo acum, după mai bine de un deceniu la proclamarea independenţei Kosovo? Primul - ministru albanez Edi Rama a efectuat o vizită la Pristina pentru a-şi declara dezacordul faţă de incrimarea lui Thaci. Totodată, Rama a reiterat ideea unui “mini-Schengen” în Balcani, o zonă de liber - schimb, idee lansată de liderii Serbiei, Albaniei şi Macedoniei de Nord în octombrie 2019. Coroborată cu implicarea agresivă a Federaţiei Ruse şi RP Chineze în regiune, această idee ar îndepărta şi mai mult Balcanii de Vest de influenţa UE. Puterile occidentale au realizat că este necesar să intervină până nu va fi prea târziu.

Interesează această problemă şi România? Răspunsul nu poate fi decât afirmativ. Instabilitatea în regiunea Balcanilor de Vest nu este deloc de bun augur pentru România. UE nu are deocamdată o soluţie pe care să o prezinte Serbiei şi Kosovo. Dacă decizia va fi influenţată de nivelul tehnic, birocractic, este foarte posibil să nu fie în favoarea Kosovo, din motivele arătate mai sus. Dacă Thaci va fi oficial acuzat, Kosovo nu va avea forţa de a-şi impune un punct de vedere. Scopul puterilor occidentale nu este însă nici de a legitima regimul Vucic de la Belgrad. Din acest motiv, găsirea unei soluţii acceptată de ambele părţi este foarte greu de realizat în prezent, iar contribuţia fiecărui stat, inclusiv a României, va fi cu atât mai mult apreciată.