Gândirea nemţească exemplară despre viaţă, moarte, pandemie şi reluarea activităţii economice

Wolfgang Schäuble, preşedintele Bundestag (camera inferioară a Parlamentului german) Foto EPA EFE

Dezbaterea asupra modului în care ţările europene îşi stabilesc modelul ieşirii din criză nu este decât parţial bazat pe considerente strict sanitare, aşa cum au fost atât de neplăcutele decizii care au impus o carantină din ce în ce mai greu suportabilă, psihologic şi economic.

Foarte interesant şi semnificativ pentru modul de gândire care începe să prevaleze nu numai în Germania, ci şi în toate ţările de pe contionentul nostru, mi se pare a fi argumentaţia făcută de Wolfgang Schäuble (foto), preşedintele Bundestag-ului, unul dintre personajele cele mai reprezentative ale familiei politice a conservatorilor germani. Într-un interviu pentru Tagesspiegel el exprimă o punere în gardă împotriva restricţiilor prelungite care vin să afecteze drepturile fundamentale ale cetăţenilor. Şi aruncă o adevărată bombă: "Când aud că orice altă consideraţie trebuie să fie subsumată celei privind protecţia vieţii umane, cred că acest absolutism nu este justificat".

Păi, scuzaţi, atunci nu cumva totate restricţiile de până acum, în Germania şi în Europa, nu au fost oare o greşeală absolută, aducând suferinţe şi probleme inutile, tocmai deoarece toate deciziile politice au fost subsumate ideiii fundamentale (exprimată de atâtea ori şi de Angela Merkel) de a salva vieţile oamenilor, de a proteja popoarele europene de şocul pandemiei? Schäuble este ferm în susţinerea unei viziuni cu mult mai largi, afirmând că "un trebuie să lăsăm această decizie doar virusologilor, trebuie să ţinem cont şi de implicaţiile enorme de ordin economic, social, psihologic şi de altă natură. Să opreşti totul pentru doi ani ar avea consecinţe teribile". Problema fundamentală, spune fostul ministru de finanţe german, este că oamenii politici sunt puşi în faţa unein dileme extrem de dificiel: "În această criză nu există o soluţie absolut corectă. Virusologii nu ştiu destul despre modul în care se comportă virusul, cum se împrăştie sau dacă oamnenii devin imuni după ce au fost infectaţi şi apoi s-au vindecat.Sunt atât de multe chestiuni deschise încât nu poate exista un răspuns corect, ci poate să existe o discuţie rezonabilă asupra tuturor aspectelor, incluzând cunoştinţele ştiinţifice şi o luare rezonabilă de decizie politică".

Cum se va obţine echilibrul just între elementele care intră în decizia finală în cazul în care ea nu mai trebuie subsumată criteriului fundamental al salvării vieţilor umane? Este întreabrea asta cu adevărat importantă sau, dimpotrivă, societatea umană poate fi afectată foarte serios dacă punem în faţă doar principii filozofice ale umanismului tradiţional, poate depăşite de raţionamentele economice şi competiţiei pe piaţa liberă?

Foarte practic, Wolfgang Schäuble răspunde fără ezitare că, pe fond, nu există nici risc general, nici soluţie universală. Cu toate că guvernul german a recomandat tuturor celor să-şi exercite activitatea de acasă dacă acest lucru era posibil, el a venit la serviciu deoarece carantina nu a fost obligatorie. "Statul trebuie să garanteze cea mai bună îngrijire medicală pentru toţi, dar trebuie să ne asumăm faptul că vor continua să moară oameni din cauza coronavirusului. Vedeţi, la vârsta mea (77 de ani) aparţin grupului de risc, dar teama mea e limitată. Vom muri cu toţii la un moment dat şi, din punctul meu de vedere, tinerii se confruntă cu un risc mult mai mare, viaţa mea fiind mult mai aproape de final decât a lor".

Provocările reale sunt în domeniul economiei, acolo unde simte că va fi nevoie de "schimbări structurale"  în sensul "reajustării relaţiei între stat, economie şi societate. Nu sunt în favoarea desfiinţării principiului competiţiei al economiei de piaţă, dar trebuie să găsim mecanisme mai puternice de compensaţie". Iar pe măsură ce evoluează criza declanşată de coronavirus, "statul va putea să facă faţă din ce în ce mai puţin consecinţelor sale folosind mijloacele clasice...şi sper că vom profita de acest moment pentru a combate câteva probleme...schimbările climatice, pierderea biodiversităţii, toate păroblemele pe care noi, oamenii, în special europenii, le-am provocat naturii".

Wolfgang Schäuble are şi o opinie în contra-curent cu ce se preconizează acum în Europa, adică o relansare a economiilor Statelor membre pe bază de pachete financiare masive, atât din fonduri europene cât şi din contribuţii naţionale: "nu vreau să dau sfaturi, dar există un sentiment general să putem rezolva toate problemele cu ajutorul unor fonduri nelimitate oferite de stat şi că vom putea pune din nou în mişcare cu programe de stimulare. Cu toate astea, Statul nu poate înlocui în permanenţă vânzările şi cu cât criza va dura mai mult, cu atât mai puţin vom putea restarta totul folosind mijloacele tradiţionale".

Foarte rar, după cel de-al Doilea Război Mondial, să fi fost societatea europeană pusă în faţa unor asemenea dileme fundamentale, deloc uşor de rezolvat şi care, cu siguranţă, marchează intrarea noastră într-o epocă nouă şi nu numai la nivel de mentalitate, căci deja este vizibil că încep să se modifice raporturile structurale, începând cu relaţiile pe piaţa muncii. Poate din această cauză spusele omului politic german au stârnit asemenea controverse, nefiind uşor să accepţi că, poate, chiar este pe cale să se schimbe viziunea umanistă care a prodominat după finele conflagraţiei omndiale şi a generat întreaga arhitectură a instituţiilor internaţionale şi concepţia asupra evoluţiei sociale în cadrul economiei de piaţă.

Dacă dispare nevoia de a subsuma viaţa umană tuturor celorlalte raţionamente, atunci cum va arăta oare noul principiu dominant în funcţie de care se vor reformula sau restructura actualele societăţi şi care va determina naşterea altora noi pe viitor? Vom vorbi doar în termeni de eficienţă economică şi  de "mecanisme mai puternice de compensaţie", lăsând eventual Inteligenţa Artificială să judece momentul în care un organism uman sau altul, la vârsta prescrisă şi după constatarea ineficienţei sale economice, să fie "retras" din activitate?

Cine va vrea să discute şi la noi aceste lucruri, fundamentale pentru modul în care seva continua viaţa noastră a tuturor?