Frăţia jihadului
0
Kouachi, Abdeslam şi mai nou El Bakraoui. Simplă coincidenţă sau fenomen la modă? Realitatea ultimelor luni ne arată că unii fraţi răspândesc teroarea mână-n mână, din fraţi de sânge transformându-se în fraţi de arme. Cum e posibilă radicalizarea în familie şi de ce fraţii preferă să moară împreună ca martiri sunt doar câteva întrebări care îşi caută răspuns.
Frăţia jihadului se întinde pe o listă lungă pe care figurează, în ordine cronologică, fraţii Ţarnaev cei care au provocat carnagiul de la Boston din anul 2013, fraţii Merah, autorii atacurilor de la Toulouse din 2012, fraţii Kouachi care au făcut curăţenie cu kalaşnikov-ul în redacţia ziarului Charlie Hebdo în ianuarie 2015, fraţii Abdeslam, originari din Molenbeek, dar care au însângerat Parisul şi în cele din urmă, cei doi El Bakraoui, autorii celor mai sângeroase atacuri teroriste din Belgia, care au ales să-şi pună capăt vieţii aruncându-se în aer, unul la aeroport şi celălalt la staţia de metrou. Apropiaţi ai fraţilor Salah şi Ibrahim Abdeslam, deşi erau cunoscuţi de poliţie pentru fapte grave de banditism, profilul celor doi El Bakraoui apăruse de ceva timp pe radarele mediatice, în cadrul anchetei atentatelor de la Paris, aceştia fiind cei care au furnizat materialul logistic comandoului responsabil cu carnagiul din capitala franceză din luna noiembrie 2015.
Cunoscuţi de serviciile de poliţie pentru grave infracţiuni penale, unul dintre fraţi a fost condamnat la 9 ani de închisoare deoarece, în timpul unei spargeri, a tras cu o armă de tip kalaşnikov asupra unui poliţist, iar celălalt a fost condamnat la închisoare pentru numeroase furturi de maşini. Presa franceză afirmă că există şanse ca fraţii El Bakraoui să se fi radicalizat în închisoare, dar spre deosebire de opt dintre cei nouă atacatori de la Paris, aceştia nu au fost la antrenament în Siria şi nici într-o altă zonă de război. Cu alte cuvinte, ca mulţi alţi candidaţi la jihadul terorist, aceştia au aderat şi ei la ideologia fanaticilor din Statul Islamic şi le-au pus în aplicare proiectele criminale chiar aici, pe pământ european. Numeroasele atacuri din ultima vreme au devenit un fenomen extrem de alarmant, deoarece alături de cei antrenaţi în zonele de război din Orientul Mijlociu, peste tot în Europa apar indivizi gata să treacă la acţiune în orice moment.
Conform informaţiile furnizate de canalul TF1, în timpul percheziţiilor care au avut loc imediat după atentate, forţele belgiene de ordine au făcut mai multe descoperiri care vor influenţa desfăşurarea anchetei în mod decisiv: într-un coş de gunoi din cartierul Schaerbeek, au găsit un calculator în care se afla testamentul celui mai în vârstă dintre fraţii El Bakraoui, în care acesta explica că vrea să-l răzbune pe Salah Abdeslam, singurul supravieţuitor al atentatelor de la Paris. De asemenea, anchetatorii belgieni au mai descoperit 15 kilograme de explozibili şi o valiză plină de cuie şi şuruburi, în casa în care locuiau autorii atentatelor de la Bruxelles. Tot arsenalul era destinat unor viitoare atacuri. Cu această ocazie, prim ministrul francez, Manuel Valls remarca faptul că ceea ce petrece acum nu este un război clasic: "Acest terorism vrea să ne distrugă (…), să distrugă ceea ce suntem şi modul nostru de viaţă". "Prea mult timp am închis ochii în faţa progresului curentului salafist", a mai spus acesta care pare să-şi dea seama de faptul că laboratoare de fabricat terorişti sunt nu numai în Belgia, ci şi în Franţa unde numeroase cartiere sunt stăpânite de traficanţii de droguri şi de numeroase reţele islamiste şi salafiste. Istoria se scrie cu sânge sub ochii noştri şi nu este deloc glorioasă… dimpotrivă, devine tot mai angoasantă.
Sângele apă nu se face…
De ce atentatele sunt comise adesea de fraţi este o întrebare la care mulţi sociologi încearcă să afle răspunsuri. Jihadul în familie este posibil mai ales în anumite contexte, cum este deja celebrul cartier Molenbeek, unde 99% dintre membrii comunităţii împărtăşesc aceeaşi religie, unde toate magazinele, de la cele alimentare până la cele vestimentare sunt cu specific musulman şi unde propaganda religioasă se inserează în toate discuţiile. Relaţiile de prietenie, spiritul cartierului impregant de o atmosferă puternic religioasă, influenţa anturajului şi a prietenilor care s-au antrenat deja în zonele fierbinţi de conflict şi nu în ultimul rând, influenţa imamilor cu personalităţi puternice şi manipulatoare, care susţin discursuri antioccidentale, şomajul accentuat şi lipsa de perspective sunt factori extrem de importanţi în procesul de radicalizare a tinerilor din aşa-zisele "cartiere pierdute" ale marilor oraşe europene. Să nu ignorăm faptul că terorismul are o dimensiune socială extrem de importantă, pe care recrutorii Statului Islamic o exploatează prin toate mijloacele posibile, mai ales prin cele umane. Influenţabili, atraşi de experienţe ieşite din comun, aflaţi în căutarea unui ideal care să le dea un sens în viaţă, mulţi tineri imigranţi sunt atraşi de ideologia Statului Islamic tocmai pentru că le propune un proiect de viaţă concret şi recompense exotice pe lumea cealaltă.
Când vine vorba de fraţi însă, procesul de radicalizare şi dorinţa acestora de a comite atentate împreună, presupune şi alte cauze în afara celor enumerate mai sus. Autor a numeroase lucrări despre civilizaţia islamică, antropologul şi filozoful Malek Chebel afirmă că fenomenul fraţilor terorişti are chiar o natură schizofrenică. "Legătura dintre fraţi este însuşi centrul gravităţii acestei probleme. Ea nu ţine cont de diversitatea familiei şi este chiar un fenomen recent, în ruptură totală cu modelul familiei de tip magrebin, a cărei vocaţie este, dimpotrivă, aceea de a-i integra şi de a le da un sens copiilor, ca să nu cadă în capcana integrismului", spune acesta. Îmi permit să-l contrazic totuşi, pentru că în cadrul familiei de tip magrebin se transmit înainte de toate valorile religioase, moravurile şi obiceiurile tradiţionale musulmane şi apoi valorile ţării unde trăiesc. Iar dacă mulţi tineri cad pradă integrismului şi, deci unei interpretări eronate a religiei islamice, atunci înseamnă că însăşi educaţia pe care au primit-o în familie are fisuri grave.
Deci, înainte de a le găsi tot felul de scuze sociale, aşa cum fac o mare parte dintre politicienii francezi, sursa celor mai profunde dezechilibre rămâne totuşi familia. Specialiştii spun că majoritatea fraţilor care au comis acte de terorism, provin din familii dezorganizate, din care de multe ori figura şi autoritatea paternă au lipsit. Făcând jihadul împreună, fraţii încearcă astfel să-şi reconstruiască o nouă relaţie de familie şi să regăseacă un fel de armonie de care au fost privaţi în copilărie, împărtăşind acelaşi ideal de viaţă. Relaţia de familie presupune o încredere necondiţionată în cel care are acelaşi sânge ca şi tine, vorba românului, "sângele, apă nu se face". Sociologul Farhad Khosrokhavar, autorul cărţii "Radicalisation", remarca faptul că încrederea dintre fraţi este oarbă, deoarece aceştia încearcă să-şi recreeze împreună un nou univers, o nouă familie. "Fraţii încheie un fel de pact, îşi recreează legăturile de familie pe o nouă bază de coeziune", mai spune acesta.
Deci, legătura dintre fraţi este extrem de puternică, iar fratele mai mare poate deveni chiar un mentor, deşi nu este o regulă. Indiferent de vârstă, fraţii sunt acele persoane a căror părere contează cel mai mult, tocmai pentru că nu există riscul de a judeca sau a de a-i critica pe cei de acelaşi sânge. Este mult mai simplu să-ţi afirmi identitatea în faţa celor apropiaţi, iar cine sunt cele mai apropiate persoane din viaţa oricărui om? Familia, părinţii, fraţii, poate chiar şi unii prieteni din copilărie.
Dar nu numai legătura strânsă dintre doi fraţi poate justifica radicalizarea acestora. Faptul că trăiesc împreună şi că frecventează aceleaşi cercuri nefaste, conduce la o influenţare reciprocă, aceştia ajungând să-şi inventeze o identitate defensivă tocmai pentru că se încurajează unul pe altul. Iar îndoctrinarea jihadistă care presupune la bază o coeziune şi o adeziune faţă de ideologie foarte puternice, prinde repede rădăcini în cazul unei frăţii. Datorită legăturilor de sânge şi a încrederii profunde dintre ei, fraţii se numără printre ţintele preferate ale recrutorilor terorişti pentru că în cazul lor riscul de a se trăda este minim.
Şi, totuşi, natura umană are slăbiciunile ei, un frate putând fi un complice, un adevărat camarad de arme, dar şi un ţap ispăşitor, atunci când cel laş nu are curajul să-şi asume responsabilităţile. Un exemplu elocvent este cel al fraţilor Abdeslam, în urma interogatoriilor, Salah, singurul supravieţuitor al atacurilor de la Paris, aruncând întreaga vină asupra fratelui său mai mare, Ibrahim, care s-a explodat la una dintre cafenele. Strategia sa este evidentă în condiţiile în care acesta riscă închisoare pe viaţă şi justifică în acelaşi timp de ce este şi singurul supravieţuitor al sângeroaselor atacuri: spre deosebire de fratele său, Salah nu a avut curajul să meargă până la capăt, ceea ce demonstrează superficialitatea aşa-zisei adeziuni la idealurile teroriştilor. Oricât am scormoni în mintea lor, nimeni nu ştie de fapt ce se petrece în capul unui terorist în ultimele clipe... Nimeni.
Asemeni unui cancer, acest fenomen al frăţietăţii morbide se răspândeşte repede în cadrul comunităţii, devine un model de martiraj şi poate ataca cu uşurinţă şi alte legături fraterne, evident fragile care vor considera că destinul lor poate fi la fel ca cel al predecesorilor. Islamiştii au pus, deci, bazele unei reţele sociale în cadrul căreia fiecare are un rol bine definit iar îndoctrinarea se face în funcţie de personalitatea şi mai ales de slăbiciunile fiecărui individ în parte. Chiar dacă nu toţi tinerii din cartierele marginalizate social şi atât de expuse curentului salafist, extrem de activ acum în Europa, ar fi tentaţi să producă atacuri teroriste, incidentele din ultima vreme şi mai ales gradul lor excesiv de mediatizare îi pot influenţa tot mai mult pe cei mai radicalizaţi dintre ei să treacă la acţiune. Iar din nefericire, aceştia pot deveni eroii unei întregi generaţii care nu se regăseşte în modelele de viaţă propuse de societăţile occidentale. Între timp, raportat la numărul de locuitori, Belgia rămâne ţara care furnizează cei mai mulţi combatanţi în Irak şi Siria, iar capetele (i)luminate de la Bruxelles se încăpăţânează să vadă că Europa este totuşi victima propriei sale toleranţe. Pentru terorişti însă nu există inocenţi sau vinovaţi, ci numai ţinte iar în condiţiile actuale de insecuritate toţi ne aflăm în vizorul fanatismului islamic.
Se încarcă comentariile...
