Franţa vizitelor: de stat, oficiale, fulger...

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Klaus Iohannis şi Francois Hollande, în Franţa Paris FOTO presidency.ro
Klaus Iohannis şi Francois Hollande, în Franţa Paris FOTO presidency.ro

Spre seara acestei zile de luni 12 septembrie, preşedintele Franţei, François Hollande, va ateriza la Otopeni. Va începe astfel o vizită de stat care se va încheia undeva spre marţi 13 septembrie, seara, după cina care va oferită la Cotroceni de preşedintele Iohannis. Este mult, este puţin?

Acum când această promisiune a preşedintelui Franţei se realizează (am auzit-o, pe viu, la palatul Elysée, cu ocazia vizitei prim-ministrului Dacian Cioloş, în primăvara acestui an) rămân la prima mea părere: este o vizită care contează. Reacţiile primite pe reţelele sociale imediat ce am postat vestea păreau să indice contrariul. Ele au oscilat între decepţie şi incredulitate, între dezamăgire şi chiar neînţelegere a bucuriei mele. Cred că, înainte de a desfăşura aici programul vizitei sale în România (Bucureşti, Măgurele şi Braşov), ar trebui să explic motivele afirmaţiei mele.

Voi începe prin a povesti cum a fost primită vestea acestei vizite în Hexagon: cu o atonie totală. Pleonasm. Vizita aproape că nu există, presa nici că scrie, iar motivul care ar putea să-i fi trezit din amorţeală pe ziariştii francezi – deschiderea unei fabrici de producere a noilor elicoptere Puma – nu a fost băgat în seamă. Popularitatea preşedintelui este la un nivel foarte scăzut, acest gest şi vizită nu au suscitat interesul scontat, ci dimpotrivă. La briefingul realizat de palatul Elysée, joi 8 septembrie, au fost prezenţi în total 5 jurnalişti, dintre care doi români: eu şi confratele de la RFI. Ce-i veni oare preşedintelui francez să viziteze, şi atât de mult şi cu un atât de mare alai (30 de mici şi mari patroni de întreprinderi), şi exact acum, când Europa arde, România? Vă promit că în Franţa nimeni nu pricepe. România, ea, doar se lamentează pe reţelele sociale că nu e mare scofală.

Ei bine, eu spun că este păcat. E păcat să nu apreciem ceea ce ni se dă, acum când oricum ceea ce am vrea nu prea obţinem. Nu pentru că nu am merita, Doamne fereşte, ci pentru că orice am face este destul de greu să contezi într-o lume în care, exceptând faptele diverse, doar Germania, SUA, Rusia, Franţa, China, Marea Britanie mai contează. Este al naibii de greu! Dovadă şi meandrele astea diplomatice care fac ca aproape toată lumea să se piardă între vizite de stat, vizite oficiale, vizite fulger... Eu scriam zilele trecute că nu am mai fost onoraţi cu o vizită de stat franceză din 2006 şi Jacques Chirac, şi eram rapid incendiată şi arsă pe rugul virtual al Facebook pentru că l-aş fi uitat pe Nicolas Sarkozy! Cei care mă ştiu, cu adevărat simpatizant sarkozistă, s-au distrat teribil. NU l-am uitat şi tare aş fi vrut să-l onorez, însă asta este: dânsul, asemeni unui Speedy Gonzalez, a stat de două ori câteva ore, a făcut mai mult decât mulţi alţii într-un an, a dat drumul unui fantastic partenariat strategic, dar nu a fost într-o vizită de stat. Am fost clementă.

Căci pentru consilierii preşedintelui Hollande, care s-au exprimat şi ei la palatul Elysée, în după-amiaza zilei de  joi, un briefing foarte... brief (15 minute cu tot cu prezentări!), ultima vizită de stat este cea a preşedintelui François Mitterand, din 1991! Curios, cum doar stânga face vizite de stat, dar în fine.

Important este că vine. Venirea lui este un semnal puternic: pentru noi, căci Franţa îşi caută aliaţii francofoni înaintea summitului de la Bratislava. Pentru noi, căci Franţa creează noi locuri de muncă la Braşov şi recunoaşte astfel know-how-ul românesc. Pentru noi, căci este rar ca un preşedinte să ţină promisiunile făcute atât de uşor. Pentru noi, căci este un semn clar că şi sezonul franco-român dedicat centenarului creării statului modern român, din 2018, va avea loc. Cei care cârcotesc că nu e mare scofală poate nu ştiu ce mare muncă de convingere se află în spatele unei astfel de vizite, unei băgări în seamă, la vreun salon internaţional de carte din Paris, la vreun altfel de simpozion etc. NU suntem singuri pe pământ, nici măcar în Europa, darmite în Uniunea Europeană, iar atunci când un stat fondator apare şi zice „sprijină-mă“, în cadrul unei vizite de stat, e ceva. Dacă nu mă credeţi, întrebaţi prin vecini, să vă zică bulgarii sau francezii, ucrainenii sau moldovenii cât ar vrea un preşedinte francez în vizită de stat. Sau măcar fulger.

E important şi pentru francezi să-l ştie pe Hollande în România. Argumentul francofoniei şi al latinităţii, al unei posibile reorientări a politicii franceze spre întocmai, un Est european francofon care ar putea, împreună cu o Africă francofonă şi o Canada la fel de francofonă, în aşteptarea unei renaşteri economice a Europei, cu un astfel de motor, să zică "oui,oui", este unul important. Ştiu că pare incredibil, dar pentru profesorii mei de la Sciences Po viitorul economic al lumii se va exprima în franceză. Mai ştii? Dacă e aşa, România nu cred că are voie să piardă startul, iar alinierea interesantă a unor astre care indică francofoni în poziţii cheie e un argument forte:Dacian Cioloş prim-ministru, Sandra Pralong, consilieră a preşedintelui Klaus Iohannis, Luca Niculescu, ambasador al României la Paris, Adrian Cioroianu, ambasador al României la Unesco, Radu Boroianu, director francofon al ICR...Poate mai uit...

Revenind la vizită, să amintesc că laserul de la Măgurele se află pe agenda vizitei de stat. Şi fabrica de elicoptere de la Ghimbav. Singurul meu regret este că nu vom putea arăta autostrăzile sau liniile noastre ferate de mare viteză, căci nu avem. Nu-i vina francezilor. Dar avem elicoptere, dacă nici măcar un aeroport nu am fost capabili să acordăm Braşovului. Aici e de râsul plânsul, dar e drept, dacă zbura direct la Braşov cine mai vizita capitala?

Ca să nu uit, marţi seara este prevăzută şi o întâlnire cu comunitatea franceză din Bucureşti. Contez pe toţi prietenii mei francezi să facă abstracţie de animozităţi şi politică: o vizită a unui preşedinte francez, oricât de popular sau de nepopular ar fi, rămâne o sărbătoare. Şi este o investiţie în viitor. Aşa cum condoleanţele voastre, dragi prieteni de pe Facebook, au venit pentru aceeaşi Franţă a lui François Hollande. Până la urmă, dincolo de orice preşedinte muritor se află un simbol nemuritor. Franţa, ca a doua patrie a mea, patria mea actuală, merită acest gest.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite