FOTO Cum a încercat Hitler să schimbe Crăciunul

FOTO Cum a încercat Hitler să schimbe Crăciunul

Petrecere de Crăciun, 18 decembrie 1941 FOTO GettyImages/Gulliver

În 1939, la şase ani de la venirea lui Hitler la putere, Crăciunul fusese total transformat într-un instrument de propagandă nazistă.

Ştiri pe aceeaşi temă

În decembrie 1941, Adolf Hitler organiza o petrecere de Crăciun cu ocazia căreia oficiali de rang înalt ai partidului nazist, oameni de stat şi generali s-au adunat în jurul unui brad imens pentru a face schimb de cadouri şi pentru a sărbători. 
 
În imaginile surprinse de fotograful personal al Führerului, Hitler pare uşor îngundurat pe parcursul evenimentului organizat de dictatorul responsabil pentru genocidul împotriva evreilor.
 
Hitler a reuşit să transforme sărbătoarea Crăciunului, în numai şase ani, într-un instrument puternic de propagandă.
 
Pace pe Pământ
 
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, populaţia Germaniei era predominant creştină, iar Crăciunul era o sărbătoare atât de importantă pentru nemţi, încât pentru nazişti ar fi fost dificil să o înlăture, deşi reprezenta tot ceea ce dispreţuia Hitler: etica creştină a păcii pe Pământ. Dar deşi nu putea să scape de ea, putea încerca să o schimbe într-o sărbătoare pe placul său. 
 
24 decembrie 1948 FOTO GettyImages/Gulliver
 
Un articol de propagandă din 1937, intitulat „Noi înţelesuri pentru obiceiurile moştenite“, arată încercările naziştilor de a transforma Crăciunul într-o vacanţă pe care o puteau susţine şi ei. Crăciunul este privit, în mod tradiţional, ca o „vacanţă de o pace teoretică pentru întreaga omenire“ - o interpretare ce ar trebui să fie respinsă, se spunea în articol. Prin urmare, germanii ar trebui să se raporteze la Crăciun ca la o sărbătoare de „pace naţională“ - o pace la care se putea ajunge doar dacă ţara scăpa de duşmaii săi: evreii, ţiganii, comuniştii şi homosexualii.
 
Înlăturarea Lui Iisus şi a lui Moş Crăciun 
 
Iar în războiul de propagandă împotriva Crăciunului Hitler nu s-a rezumat doar la atât, fiind hotărât să înlăture cuvântul „creştin“ (Christ) din Crăciun (Christmas). Deşi în germană cuvântul pentru Crăciun nu este Christmas, ci „Weihnachten“, naziştii tot au preferat un alt nume pentru această sărbătoare: „Rauhnacht“, adică „noapte grea“.
 
 
În plus, toate versurile colindelor care conţineau numele lui „Iisus“ au fost înlocuite cu unele care explicau beneficiile naţional-socialismului, de nimeni alţii decât de ideologul şef nazist Alfred Rosenberg şi de Heinrich Himmler, unul dintre creierele din spatele Holocaustului. 
 
Şi dacă Iisus a fost îndepărtat din semnificaţia Crăciunului, Moş Crăciun era atât de iubit de oameni, încât nici naziştii nu au crezut că pot câştiga un război contra lui. Cu toate astea, au ţinut să-i schimbe numele. Naziştii au argumentat că moşul cu barbă albă care venea în casele oamenilor pentru a lăsa cadouri în ziua de Crăciun era, de fapt, zeul Odin. Despre el se spunea că se ridica la cer cu ajutorul unui cal cu opt picioare şi zbura în timpul solstiţiului de iarnă (21-25 decembrie), pentru a-i recompensa pe copiii buni şi a-i pedepsi pe cei obraznici. Naziştii spunea că zeul Odin aproape a fost furat de creştini, dar că acum a fost recuperat. 
 
Decoraţiunile din brad 
 
Deşi împodobirea bradului este un obicei cu originea în Germania, steaua care se pune, în mod tradiţional, în vârful pomului, a reprezentat o problemă pentru nazişti, indiferent că era vorba de o stea cu şase colţuri (Steaua lui David) sau una cu cinci colţuri (care seamănă cu steaua roşie a comunismului). Aşa că populaţia a fost îndemnată să înlocuiască steaua cu o svastică.
 
Şi celelalte decoraţiuni din pomul de Crăciun s-au schimbat, în sensul că au devenit mult mai războinice şi nu era ceva neobişnuit ca brazii să fie împodobiţi cu replici ale grenadelor sau mitralierelor. Dar au devenit, de asemenea, tot mai şovini. Printre ornamentele din epoca nazistă care au mai rezistat până în prezent se numără globuri inscipţionate cu mesaje precum „Sieg Heil!“ (Salut, victorie!) sau globuri cu chipul lui Hitler, pe care nici măcar Fuhrerul nu le plăcea, motiv pentru care a dat legi prin care interzicea ca simbolurile naziste să fie utilizate în mod abuziv pentru „kitschul“ de Crăciun.
 
 
Un articol din acea vreme arăta că „atunci când sărbătorim un Crăciun german îi includem în cercul familiei pe toţi cei cu sânge german şi pe cei care îşi afirmă etnia germană, dar şi pe cei cărora soarta nu le-a permis să trăiască în interiorul graniţelor noastre sau care îşi fac datoria în ţări străine, în mijlocul popoarelor străine“. 
 
„Nu putem accepta ca un brad german de Crăciun să aibă ceva de-a face cu o iesle din Betleem“, scria propagandistul nazist Friedrich Rehm, în 1937 .
 
Cu toate acestea, transformarea Crăciunului încercată de Hitler nu a fost una de durată. În 1944, influenţele creştine de Crăciun erau ultima problemă a naziştilor, iar sărbătoarea a devenit o zi de comemorare a celor care şi-au pierdut viaţa în război. 
 
1944 a fost şi ultimul Crăciun nazist: patru luni mai târziu, Führerul murea şi, odată cu el, dispărea şi Crăciunul pe care l-a impus. 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: